„La pătrunderea, dinspre est, în Croația este un sătuc prăpădit – Tovarnik – cu 20,30 de case, cu o gară care seamănă mai degrabă cu o haltă, are doar un peron și două linii de cale ferată. Acolo sunt îngrămădiți în permanență între 3 mii și 4 mii de oameni. De acolo sunt transportați cu autobuze și cu trenuri către Ungaria și Slovenia.Acum mă aflu la Baranjsko Petrovo Selo. După mai multe zile în care Ungaria a refuzat să accepte trecerea acestor refugiați pe teritoriul ei, croații, excedați, i-au adus pur și simplu la frontiera maghiară și i-au lăsat acolo forțând Ungaria să-i accepte. Deși Ungaria și Croația se acuză reciproc de toate relele în gestionarea crizei migranților totuși pe teren se întâmplă un ritual foarte bine pus la punct și foarte bine rodat. Croații îi aduc pe refugiați cu autobuzele la Baranjsko Petrovo Selo, aceștia coboară pe partea croată, traversează frontiera pe jos, iar în partea ungară sunt așteptați de autobuze, urcă la bordul acestor autobuze – care nu pierd vremea – și pleacă mai departe către frontiera cu Austria.
Am fost ieri la un alt punct de trecere a frontierei, Botovo, acolo trecerea graniței a fost și mai spectaculoasa. Refugiații au ajuns cu trenul, în 11 vagoane, peste 1200 de oameni. Ei au fost dați jos din tren în halta care se află la 2 km de frontiera maghiară, au fost ghidați de polițiști croați arătându-li-se în ce direcție este frontiera maghiară”.
