În iulie, după Vilnius, aflam din comunicatele oficiale că Tîlvăr și omologul său bulgar, Tagarev, au bătut palma să creeze Comandamentul regional de componentă pentru operații speciale R-SOCC. Astăzi, aflăm că Iohannis a purces la treabă şi cere parlamentului să aprobe înfiinţarea Comandamentului Regional de Componentă de Operaţii Speciale, sub denumirea Regional Special Operations Component Command (HQR-SOCC), pe teritoriul României. „Pentru exerciţii, precum şi în situaţii de criză sau conflict, comandamentul va funcţiona pe teritoriul României sau al Bulgariei, în locuri de dispunere stabilite prin planuri. Locaţia iniţială a comandamentului va fi la Târgu Mureş.”La Târgu Mureş, vă spun eu, vor fi doar nişte birouri şi cîţiva ofiţeri americani, români şi bulgari, ulterior venind niscai francezi şi italieni. Cheia operativă este însă în locurile alea de dispunere care probabil vor fi pe întreg cuprinsul ţării şi ne putem aştepta la sosirea, în timp, a cîtorva mii de militari FOS. Alegerea comandamentului în primă fază la Târgu Mureş, în Ardeal, adicătălea dincolo de Carpaţi faţă de zona fierbinte de răzbel este una cu logică militară şi probabil or mai fi şi alte raţiuni.Ceea ce pe mine mă surprinde este faptul că militarii care înţeleg despre ce e vorba în propoziţia cu operaţiunile speciale tac. Nu am aşteptări de la generalii de carton care fac figuraţie la teve recitînd indicaţiile preţioase primite în poală. Dar există destui militari rezervişti de valoare pe reţelele de socializare care v-ar putea explica mult mai bine decît mine ce înseamnă pentru România înfiinţarea acestui comandament, cu părţile pozitive şi părţile negative pe care le implică. Fiindcă una e să ceri şi să aştepţi să primeşti avioane, tancuri, corvete şi tot ce mai vreţi voi în materie de dotare, iar cu totul altceva e să ajungi să faci pe teritoriul românesc un comandament de forţe speciale, cu tot ceea ce implică acestea. Adică vorbim, în opinia mea, despre un semnal clar că intrăm într-o nouă etapă în evoluţia stării de insecuritate regională, de naşpa augur, a scris pe Facebook colonelul STS in rezervă Daniela Tobă, fost purtător de cuvânt al STS.
Acum, că la baza deciziei or sta numai niscai informaţii consistente sau sînt conturate nişte strategii şi planuri la nivel de SOFCOM sau pur şi simplu or fi nişte scheme pe şerveţele desenate la un păhărel de whisky şi unul de votcă, nici nu contează. Nu contează nici dacă unica raţiune de înfiinţare a comandamentului ar fi aceea de a da olecuţă de aparenţă de legalitate operaţiunilor americane pe spaţiul românesc, alea în care mai cade vreo dronă manevrată prost şi alea în care serviciile de informaţii americane îi tratează pe ai noştri ca invizibili, fără a catadicsi să îi informeze aşa, ca de la aliat la aliat. Nimic din toate astea nu mai contează după ce comandamentul va deveni operaţional. Tot ce va conta este faptul că prin această mişcare România îşi mai desenează, vrînd-nevrînd, pe piept încă un cerc de darts. Partea frumoasă din scrisoarea lui Iohannis către parlament:”Cooperarea cu alianţii şi partenerii în cadrul R-SOCC va contribui semnificativ la creşterea nivelului instruirii, la ridicarea capacităţii de luptă a structurilor româneşti şi la sincronizarea planurilor naţionale cu cele Aliate. Totodată, constituirea comandamentului va demonstra capacitatea statelor Aliate de a reacţiona rapid şi eficient în cazul unei crize de securitate, va contribui la creşterea coeziunii, demostrarea unităţii şi întărirea posturii de descurajare şi apărare a Alianţei şi, nu în ultimul rând, va întări pateneriatul strategic cu Bulgaria.”, mai spune Tobă.
