COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)
Președintele Klaus Iohannis se află într-o postură deloc comodă înaintea marelui examen din noiembrie: arestarea inamicului public nr.1, Liviu Dragnea, și cumințirea bruscă a PSD l-a lăsat fără teme de campanie. Iar asta i se poate dovedi fatal în condițiile în care omul de la Cotroceni nu a avut – din comoditate cel mai probabil – altă temă în afara justiției în cei cinci ani în care a lîncezit la președinție. Norocul său că pesediștii fac tot posibilul să-l ajute.
Ce face un luptător cînd rămîne fără adversar? Riscă să dispară din prim plan. Într-un episod celebru, Popeye îl bate atît de tare pe Bluto încît, speriat că l-a răpus, îi dă din propriul spanac ca să se mai întremeze. După ce JR a fost împușcat la finele sezonului doi, milioane de americani au scris, disperați, producătorilor: noi pe cine mai urîm? Noroc că negativul nu murise, și spectatorii au avut parte de o ură sănătoasă, pe mai departe. Iohannis are nevoie disperată să acopere marele eșec al moțiunii de cenzură, dar, mai ales, să deschidă noi fronturi de atac contra aceleiași ”ciume roșii”, că nu mai e timp să inventeze alta. Și doar nu credeți că se va reprofila la spartul tîrgului pe proiecte constructive. Prea multă bătaie de cap.
Azi, președintele a deschis un prim asemenea front. Ieșind la rampă cu teza reformării din temelii a sistemului de vot, el știe că alianța de la putere nici dacă ar avea cea mai mare deschidere și bunăvoință nu ar putea îndeplini pretențiile cotroceniste. Mai sunt două săptămîni din actuala sesiune și vine vacanța. Cine să dezbată și cînd marile modificări cerute de președinte?
Desigur, prima întrebare ar fi de ce a așteptat Iohannis patru ani și jumătate ca să propună asemenea reformă în condițiile în care el însuși a ajuns președinte din cauza hibelor electorale, să le zicem? Răspunsul e același ca și la întrebarea pe care o puneam ieri, anume de ce a tărăgănat Iohannis formularea întrebărilor la referendum? Pentru că avea nevoie să blocheze la maxim buna organizare a votului doar pentru a face tărăboi ulterior. Așadar, pe fondul incapacității de a i se satisface pretențiile legislative, președintele va avea drept temă de campanie refuzul ”ciumei roșii” de a asigura condiții optime de vot pentru români, mai ales cei din diaspora. Și dă-i, și luptă.
Un al doilea front ar putea fi deschis peste cîteva zile într-un mod cu totul neașteptat. Remarcam recent ciudățenia amînării validării referendumului de către CCR, pentru data de 27 iunie, la o lună și o zi de la scrutin. Ce s-ar întîmpla dacă CCR ar invalida referendumul? Cine ar avea de cîștigat de aici? Nu, nu PSD, în mod clar. Ci Klaus Iohannis, care ar putea declanșa o întreagă campanie de înfierare a ceea ce el ar numi sfidarea a milioane de români care au votat la referendum, printr-o decizie arbitrară a cozilor de topor pesediste de la Curtea Constituțională bla-bla-bla.
„Ar fi minunat să îl invalideze și să îl repete, eventual, la prezidențiale, nu?”afirmă, cu pretins sarcasm, un lider al PLUS pe siteul partidului. În fapt, pentru adversarii PSD, chiar ar fi minunat. Cu două asemenea fronturi deschise, Iohannis chiar ar putea intra mult mai relaxat în campanie, pentru că nu ar mai avea tolba goală.
E ciudată, în aceste condiții, pasivitatea aproape totală a PSD-ALDE, alianța lăsînd președintele să zburde și permițîndu-i să le facă agenda.
Sugestiv e anunțul precipitat al PSD, prin purtătorul de cuvînt Mihai Fifor, că are pregătit deja, în colaborare cu AEP, un proiect de lege privind modificarea legii alegerilor precum și anunțul constituirii unei comisii de anchetă privind posibila fraudare a alegerilor din 26 mai.
Întrebarea e de ce PSD a ieșit cu respectivele anunțuri abia după ce Iohannis s-a produs în toată splendoarea azi, la Cotroceni? În loc să fie în ofensivă anti-cotrocenistă, PSD lasă impresia că e băgat în corzi și caută disperat ieșirea din ring. De zile bune presa și reprezentanți ai societății civile produc dovezi concrete ale fraudelor de la alegeri, fără ca partidul de guvernămînt să aibă vreo reacție, afară de share-uri timide ale unor membri, pe Facebook, date respectivelor materiale. Iar acum, brusc, descoperim după mesajul prezidențial că PSD chiar ia în serios respectivele acuzații și are de gînd să facă ceva.
În loc să atace dur și să pună pe tapet extrem de grava problemă a neregulilor de la vot, fără precedent în ultimul deceniu, PSD tace mîlc și schițează un gest timid abia după ce i se trasează sarcini precum școlarilor pentru vacanța mare de către dirigintele de la Cotroceni.
Dacă vine și a doua lovitură, dinspre CCR de astă dată, eventual chiar pe mîna judecătorilor desemnați într-o formă sau alta de către actualii guvernanți, PSD se poate împăca cu gîndul că i-a asigurat președintelui toată muniția necesară pentru postura de favorit la un al doilea mandat de trîndăveală la Cotroceni.
