COMENTARIU DE CONTELE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG):
Așa cum natura poate fi considerată un om mai mare, și omul poate fi considerat o natură mai mică.
Face natura ditamai demonstrațiile de forță (cutremure, tzunamiuri, erupții vulcanice, taifunuri)? Le face și omul, dar la scara lui.
Avem în aceste zile un bun exemplu de așa ceva. O avalanșă. Nu avalanșa de pe Muntele Huascaran, care a îngropat două sate cu tot cu cele 20 000 de suflete ale lor, ci avalanșa din zona justiției românești care, nuanță de diferențiere, nu ingroapă ci dezgroapă.
Am semnalat în repetate rânduri, după apariția scandalului Black Cube și, mai ales, după germenii de dezvăluiri ce au încolțit în urma sa, că genul acesta de eveniment are datele unui declanșator. Este făcut să deschidă poarta pentru ceva mai mare, ceva care avea nevoie de un antemergător și o breșă în percepția publică pentru a se putea amorsa în forma sa optimal – distructivă.
Viitorul m-a confirmat. Într-o succesiune deloc întâmplătoare, gradată spre un climax care, de la un punct încolo să nu mai poată fi stăvilit, au intrat în scenă Sebastian Ghiță, Dan Andronic, înregistrările RCS/RDS, arhiva SIPA.
Am intuit corect această escaladare a dezvăluirilor (de la spectaculos, prin grav, spre devastator) dar m-am și înșelat, din prea multă prudență logică, asupra unui aspect: eu credeam că vom asista la o probă de ștafetă, în care, pe măsură ce un dezvăluitor de etapă este scos din joc de sistem, apare altul, care să-i continue cursa. Se dovedește acum că am greșit sportul: nu avea să fie vorba de ștafetă ci de grămada spontană de la rugby. Căci, să dăm realității ce merită, asistăm la o concentrare de forțe, la o compunere de vectori care, prin număr și direcții de asalt, duc cu gândul la pachetul de înaintași din rugby care împinge mingea, cu adversari cu tot, spre buturi.
Am mai atras atenția, într-un moment în care lumea era destul de blazată, și asupra faptului că scandalul SIPA este mult mai grav decât ce apăruse până la el în spațiul public. Au fost și atunci, sunt și acum destui care nu vor să-și pună ochelarii potriviți, cu care să poată observa și înțelege adevărata dimensiune a acestui scandal. Treaba lor. A-ți astupa ochii nu înseamnă că și faci să dispară realitatea din jur.
Tot sistemul ocult de putere construit de Traian Băsescu pentru a controla și stăpâni discreționar România s-a bazat pe șantaj. Și pe tridentul distrugător SRI – DNA – ÎCCJ, care avea la capăt un pluton de execuție format din judecători cu dosare bine garnisite și dosite în arhiva SIPA. Riscul enorm pentru sistem, acum, este că și-ar putea pierde acest vârf de lance otrăvit. Că enorma forță pe care i-o conferea tezaurul pus la dispoziție de SIPA ar putea să-i fie anulată.
Iar elementul agravant al acestei amenințări, pentru oculți, este solidaritatea tuturor magistraților, fie ei buni sau răi, onești sau corupți, caști sau adulteri, în jurul ideii de scoatere din joc a respectivei arhive.
Dar să revenim la avalanșă. Aproape că nu mai putem face față tuturor dezvăluirilor ce ni se prezintă seară de seară. Înregistrări compromițătoare cu procurorul Ciprian Man de la DNA Oradea, un interviu plin de bombe cu efect întârziat al primarului Cherecheș, confirmări ale unor abuzuri scandaloase sub ministeriatul Monicăi Macovei, la Justiție, făcute de o fostă directoare din minister, Ingrid Mocanu, facsimiluri dovedind că judecătorul Cristi Danileț, pe când era membru CSM, era și informator al DNA…
Și, de ieri până azi, două cireșe pe tort, una după alta:
- apare interviul prin care generalul (r) Ioan Panaitescu, om din echipa Băsescu – Macovei, numit de aceștia, în ianuarie 2005, procuror șef al PNA (Parchetul Național Anticorupție, echivalentul actualului DNA) face o dezvăluire de o gravitate de Curte Marțială: „doamna ministru Monica Macovei mi-a pus în brațe dosarul de la SIPA al fostei ministru Rodica Stănoiu și mi-a cerut să-i iau gâtul”!;
- Evenimentul Zilei publică Raportul Secret cu privire la arhiva SIPA, întocmit sub ministeriatul lui Cătălin Predoiu.
E clar că avalanșa s-a declanșat. Și că noi mărturii, ca o implacabilă reacție în lanț, vor veni să completeze tabloul sumbru, dar, iată, deprimant de adevărat, al unei justiții mafiotizate.
În încheiere, o impresie de etapă: nu cred că avalanșa de care vorbim nu a beneficiat și de un subtil sprijin înalt. Poate de la președinte, poate de la directorul SRI, poate de la ambii. Mie mi se pare că ea seamănă din ce în ce mai mult cu mișcările de stradă ale tefeliștilor care, după un start discret, au început să crească în amploare ca flacăra mocnită a unui jar peste care vine cineva, cu plămâni puternici și antrenați, și suflă.
Nu cred că judecătorii de la ICCJ, care au aprobat cererea avocaților trustului Impact de a fi prezentate instanței toate înregistrările făcute de DNA în dosarul cu RCS/RDS, au devenit brusc mai corecți, mai curajoși, mai deontologi, decât colegii lor din completele anterioare care, fără excepție, refuzaseră această cerere. Cred, mai degrabă, că cineva de sus le-a făcut complice cu ochiul, într-un limbaj doar de ei știut, transmițându-le că au liber la aflarea adevărului în acel caz.
Cum am mai spus, e bine pentru aflarea adevărului (nu doar în acel caz, ci pe o arie cât mai vastă) că Laura Kovesi se cramponează de scaun. Sunt convins că dacă domnia sa ar fi plecat spre anonimat odată cu Florian Coldea, multe dintre dezvăluirile de care avem parte acum nu ar mai fi fost făcute.
Așteptăm așadar cu interes fiecare zi, ca pe un nou episod dintr-un excelent film cu mafioți.
