Rifai este un nume de familie musulman frecvent în Orientul Apropiat și Balcani, vine de la confreria de derviși Rifaia, dervișii urlători, cea mai veche din islam, creată de primul sfânt sufi, Ahmed al-Rifai, care e îngropat in sudul Irakului și care a creat, pe la anul 1150, prima asociație de derviși ce s-a perpetuat pana astăzi; dervișii Rifai sînt atât de prezenți în Balcani deoarece Tito i-a lăsat să practice, pentru a-și arăta toleranța în fața țărilor nealiniate (Egiptul, Indonezia), în vreme ce în Turcia dervișii erau persecutați, asimilați, după Atatürk, cu francmasonii și comuniștii, scrie pe blogul său.jurnalistul Dan Alexe, corespondentul Radio Europa Liberă la Bruxelles despre jurnalista Realitatea TV, Denise Rifai.
Denise Rifai a ajuns celebră în ultimele zile pentru afirmațiile halucinante pe care le face în timpul emisiunilor de la Realitatea TV.
Mii de comentarii ironice/critice au apărut despre ea pe rețelele sociale.
Ea a devenit celebră de fapt mai demult când a afirmat că NU s-ar fi dovedit că musulmanii ar fi în spatele Al Qaeda.
Rifai a recidivat zilele trecute afirmând că șinele de tramvai nu sunt curate.
La un moment dat, Rifai a fost fotografiată într-un restaurant cu fostul ministru PSD al fondurilor europene, Eugen Teodorovici.
Despre ea nu există nici o informație publică despre activitatea anterioară și ce studii a absolvit.
POSTAREA LUI DAN ALEXE:
Pentru fanii ei exaltați vom spune, calm si metodic următoarele lucruri:
— e probabil levantină sau turcoaică, dar în nici un caz tătăroaică. Rifai este un nume de familie musulman frecvent în Orientul Apropiat și Balcani, vine de la confreria de derviși Rifaia, dervișii urlători, cea mai veche din islam, creată de primul sfânt sufi, Ahmed al-Rifai, care e îngropat in sudul Irakului și care a creat, pe la anul 1150, prima asociație de derviși ce s-a perpetuat pana astăzi; dervișii Rifai sînt atât de prezenți în Balcani deoarece Tito i-a lăsat să practice, pentru a-și arăta toleranța în fața țărilor nealiniate (Egiptul, Indonezia), în vreme ce în Turcia dervișii erau persecutați, asimilați, după Atatürk, cu francmasonii și comuniștii.
— Denise o fi numele franțuzesc (Denisa noastră), dar pare și o fantezie grafică pentru numele feminin turcesc Deniz, marea, the sea, la mer… Deniz e marea in turcește, Kara Deniz este Marea Neagră.
— numele Deniz Rifai ne arată așadar o musulmană după tată dintr-o familie (siriană sau turcească) ce a avut de-a face în trecut cu confreria de derviși Rifai, cea mai veche din Balcani dar și din lumea musulmană în general. Numele e foarte frecvent în Siria și Irak, iar dervișii Rifai sunt prezenți și astăzi peste tot în Balcani, din Macedonia pana in Bosnia, trecând prin Kosovo si Albania.
Confreria Rifai este de asemenea foarte prezentă în Siria-Irak, unde se confundă adesea cu Qadiriya. Fondatorul, Ahmed al-Rifai, este de altfel îngropat acolo.
— faptul ca numele familiei este cel al confreriei Rifai ar putea indica și (dar nu neapărat) o origine romă. Într-adevăr, romii din Turcia și din Balcani au fost întodeauna musulmani si au format grosul confreriilor de derviși, intrucat apartenența la aceste confrerii le asigura un substitut de ascensiune socială. Confreria Rifai, dervișii urlători, era una din cele mai prestigioase datorită ritualului său exceptional de transă colectivă. Turcii, care formau noblețea locală în Balcani, nu aveau nevoie să-si ia ca nume de familie denumirea confreriei de derviși din care făceau parte (Rifai). Pentru romii musulmani însă situația era diferită, a te numi Rifai indica de îndată o apartenență socială indiscutabilă și avea o nuanță de prestigiu de substituție.
Ar putea însă fi la fel de bine de origine siro-irakiană, întrucât fondatorul dervișilor urlători, Ahmed al-Rifai, provine de acolo. Numele e inexistent în alte zone ale islamului, în afara ariei Orientul Apropiat-Turcia-Balcani.
Stiu toate acestea pentru că am stat ani de zile prin confrerii Rifai (dar si altele) in Balcani si le-am studiat ritualurile si istoria. Rifai sunt cei mai impresionanți. Erau cei mai populari si mai apreciați de mase tocmai pentru că tehnicile lor de transă si de control asupra corpului erau atat de spectaculoase și convingatoare.
Dervişii Rifai, în a căror confrerie se petrece filmul meu Iubiții Domnului (Les Amoureux de Dieu / Howling for God) practică un fel de yoga islamică, însă o yoga violentă, în care practicanţii îşi străpung corpul şi faţa cu săbii, cuţite şi cuie, fără să curgă vreo picătură de sânge.
Confreria cu ritualul cel mai impresionant este așadar această Rifaia, dervișii urlători. Confreria, prezenta peste tot in Kosovo si in Macedonia, ceva mai putin in Albania, foloseste un ritual care impresioneaza prin aparenta sa violență :
.
.
Dupa o etapa in care are loc pregatirea psihologica a discipolilor, prin cantece in cor si miscari ritmice, dervisii incep sa se strapunga cu arme ritualice, care poarta nume metaforice (“rubin”, “tacâm” etc.). Este vorba de sabii, cutite, piroane si multe alte unelte taioase si decorate cu clopotei. Ceea ce este socant in acest ritual, asemanator in aparenta celui practicat de musulmanii siiti, este faptul ca in ciuda dimensiunilor impresionante ale lamelor si celorlalte instrumente folosite in timpul ceremoniei, aceasta are loc fara ca discipolii care practica strapungerile sa arate vreo suferinta, ba chiar fara ca ranile lor sa sangereze.
Ritualul transei colective pe care il practica acesti sufi, sau dervisi, cum li se mai spune traditional, diferă însă foarte mult de la o confrerie la alta. Unele confrerii practica un ritual muzical, altele pun accentul pe posturi corporale care nu difera de cele adoptate in anumite variante de yoga. Ritualul poate de asemenea implica dansul, sau diferite miscari ritmice si tehnici de folosire a respiratiei (ajungandu-se la fenomenul cunoscut in medicina drept “hiperventilatie”) si o cunoastere aprofundata a anatomiei si fiziologiei umane.
Absenta sangelui, chiar si in cazurile in care lamele sunt introduse prin organe extrem de irigate sanguin (strapungerea limbii, de pilda), indica o lunga cunoastere a acestor tehnici, transmise in taina, din tata in fiu.
Dervisii Rifai au vazut intotdeauna in ritualul lor un mijloc de convertire, de propaganda pasnica, de raspandire a propriei lor confrerii in detrimentul celorlalte si in detrimentul islamului oficial, al Islamului moscheilor.
