Cancelarul german Olaf Scholz se va deplasa pe 3 noiembrie în China, însoţit de o delegaţie economică. El va fi primul şef de guvern occidental care va vizita ţara asiatică în ultimii trei ani. China este cel mai mare partener comercial al Germaniei, iar economia germană investeşte masiv în China. În septembrie concernul energetic german BASF a inaugurat în oraşul Zhanjiang, aflat în sudul ţării, o capacitate de producţie de mari dimensiuni. Până în 2030 se vor investi acolo 10 miliarde de euro. Până la sfârşitul acestui deceniu este prevăzut ca două treimi din creşterea înregistrată de BASF să provină din China, spune într-un comentariu Deutsche Welle.
ANALIZA DW:
Şi industria auto germană investeşte masiv în China. 40 la sută din totalul automobilelor produse de Volkswagen (VW) sunt vândute în China. După ce ONU a dezvăluit vara trecută încălcări ale drepturilor omului şi muncă silnică în regiunea Xinjiang, aflată în vestul Chinei, VW a refuzat să-şi închidă capacităţile de producţie din acea regiune, locuită preponderent de uiguri musulmani.
Agenţia Reuters a relatat săptămâna trecută că VW planifică înfiinţarea unei mari companii mixte de software împreună cu firma chineză de tehnologie de vârf Horizon Robotics. Investiţia se va cifra la două miliarde de euro.
Vâlvă a provocat săptămâna trecută o altă afacere cu compania chineză de stat Cosco. Această firmă de transport naval vrea să cumpere participaţiuni la un terminal de containere din portul Hamburg, care face parte din infrastructura critică a Germaniei. Cancelarul Scholz, care a fost odinioară primarul-premier al Hamburgului, a impus această afacere, în ciuda avertismentelor unor experţi şi a opoziţiei unor membri ai guvernului pe care-l conduce.
Face Germania în raport cu China aceeaşi greşeală ca şi în raport cu Rusia, devenind mult prea dependentă economic de state care încalcă deschis dreptul internaţional (cazul Rusiei, care a invadat Ucraina) sau care ameninţă indirect cu o agresiune militară pentru a-şi satisface ambiţiile teritoriale? Liderul de partid şi de stat chinez Xi Jinping şi-a reiterat politica faţă de Taiwan în cadrul congresului Partidului Comunist Chinez încheiat recent: „Reunificarea trebuie şi va fi înfăptuită”, a declarat el în faţa celor aproximativ 2300 de delegaţi, care l-au răsplătit pentru asta cu aplauze furtunoase în Marea Sală a Poporului din Beijing. Acesta rămâne obiectivul Chinei, deşi tot mai puţini taiwanezi îşi doresc asta. „Taiwanul este Taiwanul Chinei. Soluţionarea chestiunii taiwaneze este sarcina chinezilor”, a declarat Xi, care a avertizat „puterile din afară” să „nu se amestece” în asta.
Sinologi în cadrul institutului MERICS din Berlin estimează că în anii ce vin nu se va ajunge la un război din pricina Taiwanului, atâta timp cât toate părţile vor reuşi să evite ciocniri neintenţionate şi vor lua măsuri pentru a împiedica escaladarea conflictelor de mai mici dimensiuni. „Dar dacă totuşi se va ajunge la un război, îşi vor sta faţă în faţă cele mai mari puteri ale lumii, SUA şi China, şi aceasta într-o regiune care este mult mai importantă pentru economia mondială decât Europa de Est”, a declarat Bernhard Bartsch, expert al MERICS.
Un război ar afecta grav şi multe ramuri ale economiei germane. China are monopol pe pământurile rare şi pe metale. Din cele 30 de materii prime pe care UE le-a calificat drept „critice”, 19 sunt livrate în principal de China. Ele sunt necesare pentru producţia de smartphone-uri, leduri, motoare electrice, celule fotovoltaice sau cipuri. Astfel, planul Germaniei de trecere la energia verde depinde foarte mult de livrările din China.
În ciuda riscurilor geopolitice şi a încălcării drepturilor omului în China, Germania îşi extinde aşadar relaţiile economice cu această ţară. Dar nu numai ecologiştii, care asigură conducerea Ministerului de Externe şi al Ministerului Economiei, cer reducerea acestei dependenţe, pentru ca Germania să nu se trezească într-o zi în situaţia de a fi şantajată de China, aşa cum şi Rusia încearcă acum. Şi serviciul german de informaţii externe BND a avertizat recent că Germania s-a trezit într-o „dependenţă dureroasă” de o putere care dintr-o dată „nu mai pare atât de binevoitoare”.
„Trebuie se ne eliberăm pas cu pas de dependenţa pe care noi însine ne-am ales-o, dacă nu vrem să ne pierdem pas cu pas libertatea”, a declarat creştin-democratul Michael Brandt, preşedintele Comisiei pentru Drepturile Omului şi Ajutor Umanitar din Bundestag, care a vizitat Taiwanul săptămâna trecută. China „ridică pretenţii totalitare” pe care încearcă să le impună „global şi cu mare ambiţie”, consideră el.
SUA tocmai sunt pe cale să-şi reducă dependenţa de China. În ultima vreme limitările de export în China valabile pentru cipurile de computer au fost înăsprite drastic. Iar concernul american Apple şi-a propus să producă pe viitor mai mult în India şi în Vietnam.
Ce efecte poate avea „noua strategie pentru China”?
Şi guvernul german a anunţat pentru 2023 o nouă strategie pentru China, care va fi mult mai critică faţă de Beijing comparativ cu perioada Angela Merkel. Această strategie va fi elaborată în principal de Ministerul de Externe, condus de ecologista Annalena Baerbock, care de la debutul mandatului său califică Republica Populară drept „rival de sistem” şi condamnă deschis încălcările drepturilor omului în China.
Şi în acordul de coaliţie încheiat între social-democraţi, liberali şi ecologişti, care formează actualul guvern german, se menţionează teme critice, cum ar fi încălcări ale drepturilor omului în Xinjiang, situaţia din Hong Kong, conflictul din jurul Taiwanului şi un spaţiu indo-pacific liber, despre care Beijingul nu vorbeşte cu plăcere. Dar atâta timp cât relaţiile economice cu Germania sunt în floare, guvernul condus de Xi Jinping nu se arată impresionat de anunţul unei politici germane mai critice faţă de China.
