de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
O știre de-a dreptul discretă apărută azi în presă ar putea bate ca importanță alegerile prezidențiale în derulare: de la 1 decembrie, își începe activitatea în România a patra bancă a lumii, ca mărime și va fi urmată curînd de a treia bancă a lumii. Ambele chineze. Două operațiuni cu impact uriaș asupra viitorului economic și politic al României, derulate, foarte interesant, într-o discreție neuzuală, chiar dubioasă.
Să o luăm metodic.
În decembrie 2011, Liu Qiwei, consilier economic si comercial al Ambasadei R. P. Chineze la Bucuresti anunța public faptul ca Bank of China va deschide anul viitor o filială în țara noastră.
Acesta spunea: „Dupa trei zile de intalniri profesionale in Romania, delegatia Bank of China, condusa de vicepresedintele sucursalei din Budapesta, Zhang Gang, a apreciat ca a fost o vizita reusita. In intalnirile avute la Bucuresti, Bank of China si-a exprimat dorinta de a deschide o sucursala sau chiar o reprezentanta in Romania pentru a sprijini dezvoltarea si diversificarea relatiilor bilaterale comerciale, in beneficiul investitorilor chinezi si al companiilor romanesti care au interese de afaceri in China”.
Nu s-a întîmplat nimic, însă.
Mulți ani după aceea.
Nu că nu s-ar fi încercat.
În februarie anul acesta, spațiul public era ocupat de un scandal vizînd BNR, mai exact celebra operațiune de aducere în țară a aurului din Anglia, de discuțiile aprinse din jurul ordonanței 114 ori despre manipularea ROBOR. În orice caz, a fost o perioadă de săptămîni bune, în februarie-martie, cînd BNR și guvernatorul Mugur Isărescu au ținut afișul în media, cu atît mai mult cu cît în luna mai urma să-i expire mandatul la cîrma băncii.
Și totuși, nu s-a dezbătut aproape deloc un eveniment cu bătaie lungă, iar cînd s-a vorbit, totuși, a fost o vorbire mai seacă decît Sahara.
Pe 7 martie, a venit un anunț al BNR, prea puțin interesant: ”Guvernatorul Mugur Isărescu a efectuat, în perioada 28 februarie-5 martie, o vizită oficială în Republica Populară Chineză, la invitaţia guvernatorului Băncii Centrale a RPC, Gang Yi. În cursul vizitei, delegaţia BNR a avut întâlniri cu conducerea băncii centrale chineze, cu conducerea Bank of China şi cu cea a Asian International Infrastructure Bank. Discuţiile au vizat promovarea cooperării financiare bilaterale, evoluţiile economice şi financiare globale, precum şi alte teme conexe”.
Apoi s-a așternut liniștea.
În august, o altă știre enervant de banală și de nebăgată în seamă, a traversat presa economică:
”Bank of China, una dintre cele mai mari bănci din lume deţinute de statul chinez, îşi deschide sediu în România, în ultima perioadă iniţiind un proces de recrutare de personal. Banca îşi caută noii angajaţi prin intermediului grupului Adecco România, liderul pieţei locale de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar”.
Iar de la BNR aflam, concomitent, că ”Bank of China nu a făcut până acum nicio solicitare de acreditare pentru a desfăşura activitate de bancă comercială”.
Apoi s-a așternut iar liniștea.
Spre jumătatea lunii septembrie, presa economică livrează o nouă știre banală, care nu generează nici brumă de discuții în spațiul public:
”Agricultural Bank of China, una dintre cele mai mari bănci din China, cu active de peste 3.000 miliarde de dolari (locul 3 în lume), s-a înregistrat fiscal în România. La acest moment, banca, cu sediul în Beijing și controlată de stat, are sucursale în Londra, Tokyo, New York și Sydney, fiind una dintre cele mai mari 10 companii din lume. Banca asigură finanțare pentru micii fermieri și marile companii agricole en-gros, dar și pentru unele companii non-agricole”.
Azi, Mugur Isărescu lansează bomba.
Mai corect spus, nu azi, ci vinerea trecută, în cadrul unui discurs rostit cu ocazia aniversării a 70 de ani de relații bilaterale România – Republica Populară Chineză la BNR.
Dar abia azi știrea transpare în presă. Și e acoperită de agitația electorală.
Ce spune Isărescu:
”În acest context, doresc să exprim satisfacția deplină pentru rezultatele vizitei oficiale la Beijing a delegației BNR, efectuate în luna martie a acestui an, la invitația omologului meu, domnul Guvernator Yi Gang.
Cu această ocazie, au avut loc discuții cu conducerea Băncii Populare a Republicii Populare Chineze, cu conducerea Bank of China și cu cea a Asian International Infrastructure Bank. Discuțiile au vizat subiecte de importanță deosebită, dintre care doresc să menționez promovarea cooperării financiare bilaterale, evoluțiile economice și financiare globale, precum și alte teme conexe.
Înființarea pe teritoriul României de către Bank of China a unei sucursale, ce preconizează să desfășoare operațiuni din luna decembrie a acestui an este rezultatul firesc al acestor evoluții pozitive. Doresc să remarc prezența în sală a domnului Guo Lixin, director general al acestei sucursale, căruia îi urez succes în activitate”.
Bank of China și Agricultural Bank of China ocupă locurile 3 și 4 în topul celor mai mari bănci ale lumii, ”The Big Four” cum li se spune pe piețele internaționale.
Americanii de la JPMorgan Chase & Co. și de la Bank of America sunt pe 6 și 8. Giganții europeni Deutsche Bank și Societe Generale sunt pe 17 și 18. Credit Suisse pe 43. ABN Amro pe 63.
Asta, ca să ne facem o idee despre cine ne sunt ”oaspeții”.
Intrarea și operaționalizarea a două dintre cele 4 mari bănci ale lumii în țara noastră este un eveniment de o importanță greu de estimat. Pentru că băncile respective vor finanța masiv afaceri și achiziții pe teritoriu românesc, cel mai adesea ale propriilor compatrioți. Mai ales că Isărescu vorbește despre o sucursală, nu de o filială, diferența între ele fiind că ultima are autonomie comercială, în timp ce prima acționează strict conform indicațiilor venite de la banca-mamă, din China.
Adică de la statul chinez, care o deține.
În România începe invazia financiară chineză.
Poate nu de la 1 decembrie, poate nu de la 1 ianuarie. Dar primul mare pas a fost făcut, iar companii de asemenea dimensiuni nu intră pe o piață nouă pînă nu își fac lecțiile temeinic. Bank of China, trebuie spus, are peste o mie de filiale și birouri în afara granițelor, dar numai cîteva în Europa (Olanda, Germania, Franța, Marea Britanie, Luxemburg, Polonia ca să numim unele dintre acestea), pentru că statele bătrînului continent au simțit pericolul și s-au apărat cu îndîrjire.
Și în România s-a intervenit în anumite momente, de-a lungul ultimilor ani, pentru descurajarea unor investiții chineze concepute să fie de anvergură, vezi China Town sau Red Dragon, chiar dacă la inaugurarea primeia participase însuși premierul Emil Boc. Dar au venit reacții nervoase de la varii cancelarii străine și guvernele românești au bătut în retragere.
Discursul rostit vineri de Mugur Isărescu dă semnalul că reduta românească începe să cedeze în fața presiunii economice chineze.
La fel cum cedează și cele ale altor state europene.
Care vor fi consecințele acestor demersuri atît de puțin comentate în media și ce afaceri și achiziții vizează cu prioritate chinezii vom vedea relativ curînd, în opinia noastră.
- Advertisement -
