IG Metall, cel mai mare sindicat german, a lansat o mișcare socială pentru a obține săptămâna de lucru de 28 de ore săptămânal și, concomitent o creștere cu 6% a salariilor, scrie Le Monde. O cerere extravagantă, răspund angajatorii, declanșând un conflict social care va dura. Așa ceva nu s-a mai văzut de la reformele lui Gerhard Schroeder, din 2003.
Cei 3,9 milioane de muncitori din IG Metall vor să beneficieze acum de eforturile depuse în ultimii cincisprezece ani. Dar, spre deosebire de anul 2003, nu șefii sunt cei care cer mai multă flexibilitate, ci angajații care doresc ca societatea să se adapteze la viața personală. Adică să poată să-și reducă timpul de lucru pe o perioadă de doi ani pentru a îngriji un copil sau un părinte în vârstă, toate cu o primă compensatorie de 200 de euro.
Într-un moment în care patronii francezi încearcă să-și recâștige flexibilitatea pierdută cu ocazia trecerii la programul de 35 de ore, cazul german ne îndeamnă să reflectăm.
Principalul punct de interes al dezbaterii din Germania este că nu vorbim despre pretenții pur economice, ci despre aspirații societale. Acestea au fost formalizate de sindicat ca rezultat al unor cercetări sociale la scară largă. IG Metall a realizat că bunăstarea socială trebuie precedată de prosperitatea economică. Franța nu a procedat în această ordine. Nu e de mirare că Franța încă discută despre eliminarea săptămânii 35 de ore, în timp Germania încearcă să treacă la 28 de ore.