COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Astrid Prange/Ovidiu Suciu
Liderii din Asia și America Latină se bucură în prezent că nu au nevoie de ajutorul FMI. În Europa, dimpotrivă, nimic nu mai merge fără implicarea Fondului. Ce se află în spatele interesului FMI cu privire la Grecia?
Grecia este în prezent cel mai mare client al Fondului Monetar Internațional, cu un volum de credite de 25 de miliarde de dolari. „FMI a depășit deja așa-numitul ‘point of no return’ în cazul Greciei”, crede Rolf J. Langhammer de la Institutul pentru Economie Mondială din Kiel (IfW). „FMI trebuia să părăsească mai devreme corabia. Acum e prea târziu.”
Economistul din Kiel, care a consiliat prin altele organizații internaționale ca Banca Mondială și UE, dar și câteva ministere germane, poate foarte bine să înțeleagă de ce mulți din cei 188 de membrii ai FMI nu sunt prea încântați de implicarea atât de adâncă a Fondului în Grecia. Multe state în curs de dezvoltare consideră Grecia drept un stat industrializat bogat din Europa.
„Multe țări în curs de dezvoltare acuză FMI că a adoptat poziții deosebit de dure în cazul lor, iar acum face excepții pentru europenii bogați”, explică Langhammer. Aceste state se întreabă de ce trebuie ele să plătească pentru o țară din zona euro. O întrebare foarte rezonabilă, crede profesorul din Kiel.
Schimbare de direcție la Washington?
Pare paradoxal: strategia tăierii datoriilor a fost exclusă de FMI în cazul debitorilor săi din Asia, Africa și America Latină. Acum însă, în cazul statului elen, exact asta cere Fondul. Declarația directoarei Christine Lagarde din 14 august a fost clară: „Pentru sustenabilitatea achitării datoriilor de către Grecia este absolut necesar ca partenerii europeni ai țării să cadă de acord asupra unei anulări a unei părți din actualele datorii, într-o amploare mult mai mare decât se estima până acum.”
În spatele acestor îngrijorări ale FMI cu privire la Grecia se ascund însă interese proprii: „Știm despre ce este vorba după criza datoriilor Americii Latine din anii 80”, rememorează economistul Langhammer. „Atunci s-a argumentat mereu că o tăiere a datoriilor crește șansele ca restul de bani datorați să fie mai ușor de returnat.”
Apără FMI prin urmare doar interesele investiționale ale membrilor săi? „FMI latră cât poate de tare tocmai pentru ca nimeni să nu se gândească că ar putea renunța la rândul său la o parte din datorii”, susține Jürgen Kaiser, coordonator al organizației de dezvoltare politică „Erlassjahr.de”. El avertizează însă că strategia ar putea avea repercusiuni negative pentru Fond.
Christine Lagarde trebuie să dea explicații
„Sigur că restul creditorilor s-ar putea întreba de ce taman FMI se exclude de la participarea la o strategie de tăiere a datoriilor”, arată el. Nu există de fapt nicio prevedere care acordă FMI prioritate față de ceilalți creditori ai Greciei.
Expertul economic Kaiser se întreabă prin urmare cum ar fi repartizate pierderile în cazul unei renunțări la o parte din datoriile statului elen. Dacă s-ar decide un astfel de pas iar FMI ar fi solicitat să participe, atunci șefa Fondului Lagarde ar avea de dat explicații urgente, crede Kaiser.
Într-o astfel de poziție s-a aflat FMI și în 2002. Atunci, tot mai multe țări emergente și în curs de dezvoltare s-au distanțat de Fond. Creșterea economică susținută le-a permis atunci acestor țări să construiască rezerve valutare solide și să-și achite fără probleme datoriile. FMI și-a pierdut clienții și a fost nevoit să-și extindă aria de afaceri.
Criza din 2009 a reprezentat însă o nouă oportunitate pentru Fondul Monetar Internațional. Șeful de atunci Dominique Strauss-Kahn nu a ratat șansa. „FMI și-a sporit masiv influența, ca urmare a crizei globale“, își amintește Kaiser.
Capacitățile Fondului se ridică în prezent la 300 de miliarde de dolari. „Și dacă ar izbucni crize în alte părți, FMI ar fi capabil să acorde credite de urgență, cu toată implicarea sa masivă în Grecia”, arată el. „Nu există concurență pentru Fond.”
Ce înseamnă datorii „sustenabile”?
Chiar dacă FMI va participa cel mai probabil la al treilea pachet de salvare a Greciei, nu se poate spune că a scăpat încă de tema reducerii datoriilor, crede Kaiser. „Problematica a fost doar puțin amânată. Atena trebuie să aplice acum exact aceleași măsuri pe care le-a primit cu literă de lege și acum cinci ani”.
FMI și europenii și-au apropiat pozițiile în legătură cu însemnătatea sustenabilității achitării datoriilor. Ar fi vorba nu de o tăiere a sumelor, ci de o extindere a perioadei în care acestea pot fi returnate. Europenii spun că au acordat condiții foarte bune grecilor tocmai pentru ca aceștia să-și poată plăti datoriile la Fondul Monetar Internațional.
Pentru economistul Langhammer este momentul să se renunțe la această fixație privind achitarea datoriilor de către Grecia: „Poate să se prăbușească și cerul, Grecia rămâne mai departe un stat. O țară este un obiect permanent de investiții”, explică el. „Este un nonsens economic să spunem că o țară trebuie să își achite într-un anumit moment datoriile. Este mult mai important ca țara respectivă să se afle în condiția de a fi capabilă să-și achite în permanență obligațiile financiare.”
