COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG)
Monica Macovei, Livia Stanciu, Laura Kovesi, Raluca Prună, Robert Cazanciuc, Vasilică Danileț, Augustin Lazăr… Să te iei cu mâinile de cap. Parcă am nimerit direct în Ferma Animalelor, o adaptare pentru țări derizorii. Un experiment în care alegoria este răsturnată.
Fațăă de versiunea originală, în care monștri umani sunt deghizați în porcine, ce ni se înfățișează nouă acum pare a exemplifica animalismul în deghizament uman.
Dacă mă întrebați pe mine, cele mai sinstre două personaje dintre cele enumerate mai sus sunt Monica Macovei și Raluca Prună. De ce? Pentru că ticăloșia lor pare a veni din vocație, nu din oportunism. Este practicată cu voluptate, nu cu sentimentul negocierii de nerefuzat.
Andrei Vîsinski, procuror general al URSS pe vremea lui Stalin, procuror la procesele de la Nurmberg, a afirmat cu cinism: „Exista perioade cand legile trebuie privite ca anacronice si este necesar sa fie date de-o parte”.
Profund inspirate de acest simbol al discreționarismului totalitar, cele două femei – epigon ale temutului procuror stalinist au construit versiuni proprii ale cinicei afirmații amintite.
Monica Macovei ne-a îmbogățit cu celebrul panseu demn de doctrine jihadiste „Intr-o tara in care criminalitatea este ridicata, drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin” iar fosta ei secretară, traducătoare și purtătoare de bagaje Raluca Prună, a dus mai departe gândirea maestrei sale, afirmând, cu o sclipire luciferică în priviri: „Cu o urmărire penală şi o combatere a infracţionalităţii slabe, discuţia despre drepturi e un lux teoretic.”
De-asta spun: aceste femei au vocația disprețuirii și umilirii semenilor, chimia lor, venită prin seva străbunilor, le împinge irezistibil spre torționarism.
Aceste afirmații nu sunt gratuite. Există mărturii ale unor deținute din arestul Gării de Nord, care se rugau de gardienii bărbați să le bată ei, că sunt mai puțin sadici, decât să încapă pe mâna procuroarei Macovei care știe unde să le lovească pentru a le nenoroci.
Cât despre Raluca Prună, aceasta nu-și putea reprima un zâmbet ironic de pe figură atunci când era întrebată despre condițiile de lagăr de exterminare existente în pușcăriile românești. „Ce să facem mai întâi? Școli, spitale sau închisori la standarde europene” (citat din memorie)? Faptul că, anual, în România mor zeci de deținuți din cauza acestor condiții mizere, nu-i producea nici cel mai mic sentiment de culpabilitate doamnei Prună.
Ce naște din procurori comuniști, folosește drepturile omului ca hârtie igienică.
Pe următoarea treaptă în clasamentul figurilor sinistre le-aș plasa pe Laura Kovesi și Livia Stanciu. Genul arivismului sălbatic, ambele au capacitatea (demonstrată) de a călca pe cadavre dacă funcția o cere și de a se face surori chiar și cu dracu’ atunci când trebuie să treacă punți. Nu au fost ele inventate și exploatate de diavolul Traian Băsescu? Nu s-au pus ele, cu toată ființa, în serviciul tartorului Florian Coldea? Și, pe măsură ce ierarhiile gheenei s-au schimbat, nu s-au mlădiat, ele, reptilian, spre slujirea noului stăpân?
Cum să împingi societatea spre mai bine, spre însănătoșire morală, dacă faci răspunzătoare de o misiune atât de delicată persoane atât de deficitare moral? Și nu doar că le faci responsabile, dar le și învestești cu atâta putere încât să poată redefini adevărul și dreptatea după propriile capricii și idiosincrasii?!
Cât despre ceilalți din listă, Cazanciuc, Dănileț, Lazăr, aproape că nici nu mai merită să vorbim aici și acum. Niște plastiline! Niște gogoloaie de lut pe roata olarului. Puși de cei (cele) care i-au devansat pe podiumul figurilor sinistre să-i slugărească și să absoarbă o parte din oprobriu social.
Figuri sinistre într-o simeză de kitsch-uri profesionale.
În loc de concluzie, s-ar potrivi aici expresia populară: „cum e turcul și pistolul”.
Doar că, de aproape trei ani, turcul s-a schimbat iar pistolul a rămas tot același.
