Ce făcea Dacian Cioloș la poarta Doinei Cornea: O bătea, o înjura, o scuipa, o teroriza pas cu pas

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)

După arma în care serveai patria ca militar în termen, pe vremuri, erai infanterist, tanchist, genist, grănicer șamd. Unii, precum Dacian Cioloș, erau milițieni, ca soldat în trupele de Miliție/Securitate. Detașat pe lîngă obiectivul ”Doina Cornea”. Ce făcea tînărul milițian Dacian Cioloș la poarta reputatei disidente? Răspuns foarte probabil: o bătea, o înjura, o scuipa, o teroriza pas cu pas.

”Vestea că disidenta anticomunistă Doina Cornea a trecut la cele veşnice trezeşte în mine câteva amintiri răscolitoare. Crezul ei şi al celor care s-au împotrivit sistemului, că nimeni nu îţi poate lua gândul libertăţii, poate fi dus mai departe doar dacă ne asumăm ce suntem şi ce am fost până la capăt. Dacă ne asumăm că ne putem schimba atunci când înţelegem mai bine ce se întâmplă în jurul nostru, pentru ca cei care vin să poată evalua corect preţul libertăţii” scria pe Facebook, Dacian Cioloş la moartea Doinei Cornea.

Și rememora duios, cu acest prilej:

„Când eram militar în termen la Cluj-Napoca – în 1988- am fost pus în situația, împreună cu alți tineri soldați cu care făceam armata obligatorie, să fac de pază la intrarea pe strada unde Doina Cornea era arestată la domiciliu sau să patrulez pe lângă statuile din oraș unde împrăștia manifeste împotriva regimului. Pornind de la acea experiență, câteva luni mai târziu am înțeles concret ce presupunea rezistența și determinarea în fața unui regim care putea însemna teroare pentru cei care îndrăzneau să gândească altfel, să gândească liber”.

Deci, ca să ne înțelegem: junele fiu de milițian Dacian nu doar că patrula la poarta Doinei Cornea, ci o și urmărea pas cu pas prin oraș, la intimidare, ca să-i treacă pofta de aruncat manifeste anticomuniste.

Dar ce făcea, oare, junele Cioloș și camarazii săi la poarta Doinei Cornea?
Răspunsul, cum spuneam: e simplu. O băteau.

De unde știm asta? De la Doina Cornea însăși.

”Pe la sfârșitul anilor 90, convenisem cu ea să facem o serie de convorbiri” scrie publicista Rodica Palade în Revista 22, anul trecut, în mai, la moartea disidentei.

”Am vorbit vrute și nevrute, de încălzire, fără să ne facem vreun plan. Mi-a arătat casa, ce vedea ea pe fereastră când era arestată la domiciliu. Unde statea milițianul, securistul, cordonul de militari care bloca strada (aflu acum că printre ei era și Dacian Cioloș!).”

”Când apar cei de la miliție și securitate, știe la ce să se aștepte. Perchezitii, interogatorii.(…)Îmi povestește apoi cum, arestată la domiciliu, milițianul nu i-a permis să iasă pe poartă. De patru ori a îmbrâncit-o și a trântit-o pe cimentul din curte și de patru ori ea s-a ridicat și l-a înfruntat. Oamenii treceau pe stradă, vedeau, auzeau țipetele ei, nu ziceau nimic.”

Din Gazeta de Cluj mai aflăm că:

”Cele mai dificile momente ale represiunii erau acele zile când în Cluj era mare afluenţă de diplomaţi şi ziarişti străini. Atunci, din ordinul expres al col. Ioniţă, lui Doina Cornea i se interzicea să-şi părăsească domiciliul. În astfel de situaţii, miliţianul postat în faţa casei, sau la colţul străzii, nu o lăsa să iasă. O dată miliţianul a scăpat-o şi a fost pedepsit; altădată n-a mai lăsat-o şi a lovit-o provocîndu-i o contuzie. Nu reţin data, dar a doua zi cînd i-a cerut miliţianului să comunice că vrea să meargă la spital, a fost lăsată. A mers la medicina legală, dar n-a rezolvat nimic, organul informativ luînd măsuri ca să nu i se dea nimic.

Pentru a o înnebuni, pur şi simplu, Doina Cornea era despărţită pe stradă de orice persoană cu care se întâlnea fie chiar şi din întâmplare.”

Siteul Recoreder.ro informează, la rîndul său:

”La anchete, gardienii o trimiteau „în a mamei“, dar n-au bătut-o niciodată. Au bătut-o însă milițienii din fața casei ei, milițieni care aveau misiunea să vadă cine intră și cine iese de la Doina Cornea. Începând cu 1988 i s-a impus un regim de arest la domiciliu. Pentru o mai bună supraveghere, strada pe care locuia Doina Cornea a fost izolată: la un capăt un semn rutier cu accesul interizs, la celălalt capăt – un șanț transversal și un marcaj: drum în lucru. Șanțul a rămas până la Revoluție, fără să lucreze cineva”.

Și mai relatează siteul:

”În primăvara lui 1989, Doina Cornea îi adresează din nou o scrisoare lui Ceauşescu pentru a-i semnala abuzurile la care a fost supusă.

„Ca simplă cetăţeană, v-am adresat, în ultimii doi ani, trei scrisori. Drept răspuns, mi s-a pus Miliția în poartă şi, fără a primi vreo decizie oficială, m-am văzut arestată la domiciliu. Drept să spun, este un mod ciudat de a răspunde unor scrisori adresate în termeni civilizaţi. […] În virtutea cărui articol de lege am fost lovită şi pălmuită la Securitate şi la Miliţie? În virtutea cărei legi ne este tăiat telefonul, iar corespondenţa strict controlată şi aproape în întregime confiscată? În virtutea cărei legi tot ce se vorbeşte în casă este ascultat şi consemant de Securitate? În virtutea cărei legi sunt împiedicaţi să intre la noi: prieteni, cunoştinţe sau rude apropiate? În virtutea cărei legi sunt împiedicată să asist la liturghia de duminică în sânul micii comunităţi greco-catolice? Cum a fost posibil să fie reţinută timp de o oră şi supusă unui interogatoriu, o tânără necunoscută şi căreia am îndrăznit să-i cer un chibrit, în cimitir, pentru a aprinde o lumânare?“.

Mai relata disidenta: ”De multe ori nu ni se dă voie să ieşim să ne cumpărăm pâine. Stăm zile în şir fără pâine şi fără alimente adecvate (fructe, legume). Noroc cu măcrișul din grădină. Când mi se dă voie să ies, sunt agresată de câte un securist care se dă drept «un muncitor revoltat împotriva mea». Astfel am fost scuipată de mai multe ori în plină faţă, îmbrâncită, trasă de haine, apucată de obraz”.

Doina Cornea mai povesteşte cum a fost bătută cu pumnii şi cu picioarele în propria curte de un miliţian, doar pentru că a vrut să plece la magazin să-şi cumpere pâine. Securitatea motiva arestul la domiciliu şi paza din faţa casei spunând că o protejează pe Doina Cornea de furia populaţiei revoltate”.

Nu știm dacă milițianul în termen Dacian Cioloș a lovit-o, personal, ori a scuipat-o pe disidentă. Nu știm dacă și el a trîntit-o de caldarîm, a înjurat-o, i-a interzis să iasă după pîine șamd.

Știm sigur un lucru, și știm inclusiv de la el.

Dacian Cioloș a fost acolo. Dacian Cioloș a fost unul dintre EI.

Liderul de azi al PLUS care ne va menține în civilizata și capitalista UE a fost timp de un an de zile printre călăii asmuțiți de regim contra Doinei Cornea.
Restul, sunt amintiri duioase de postat pe Facebook, nu-i așa?

”Azi, după aproape 30 de ani de când românii şi-au câştigat libertatea şi datorită luptei zilnice cu regimul a unor oameni precum Doina Cornea, realizez că încă sunt marcat de acel moment şi îl împărtăşesc pentru cei tineri care trebuie să înţeleagă că un stat totalitar nu îţi dă opţiuni” se încheie mesajul fostului premier la moartea disidentei.

Desigur, încă un personaj căruia statul ticălos comunist nu i-a dat, ca și lui Augustin Lazăr, ”opțiuni”.