La Cernăuți s-au desfășurat manifestări dedicate Zilei Limbii Române, sărbătoare celebrată anual pe 31 august în România și Republica Moldova. Evenimentul a inclus depuneri de flori la monumentul poetului Mihai Eminescu, la care au participat reprezentanți ai autorităților regionale, ai Consulatului General al României la Cernăuți, ai societăților culturale românești, precum și membri ai comunității locale.
Potrivit unui comunicat al Administrației Militare Regionale Cernăuți, decizia Ucrainei de a institui o zi oficială a limbii române a fost discutată la întâlnirea miniștrilor de externe ai Ucrainei, Republicii Moldova și României, desfășurată pe 8 august la Cernăuți.
Organizarea evenimentului de ieri a generat o serie de reacții aprinse în spațiul online ucrainean. O parte dintre comentatori au amintit de perioada de „românizare forțată” a Bucovinei în perioada interbelică, comparând-o cu procesele de rusificare și sovietizare. Au existat și reacții moderate, care au atras atenția că evenimentul are un caracter cultural și simbolic, destinat comunității românești din regiune, una dintre cele mai numeroase minorități etnice din ținut, scrie BucPress din Cernăuți.
- „Мало румуни указками свого часу дітей били по руках за українську мову!?”
(„Puțin au bătut românii cu rigla peste mâini copiii care vorbeau ucraineana!?”) - „Дуже люблять на Буковині окупантів”
(„Foarte tare mai iubesc în Bucovina ocupanții”) - „Румунізація проходила так само як русифікація і совєтизація, а навіть і жорсткіше”
(„Românizarea s-a desfășurat la fel ca rusificarea și sovietizarea, ba chiar mai dură”) - „Румунська окупація реґіону, яка почалась 1918 року, передбачала насильну румунізацію. Це була не лише заборона друку української преси та книжок і використання української мови в державних установах. Навіть домашній вжиток був під забороною – учнів могли виключити зі школи, а дорослих заарештувати, якщо хтось почує, що вдома родина розмовляє українською. А чули зазвичай за допомогою старого доброго підслуховування попід вікнами.”
(„Ocupația românească a regiunii, începută în 1918, presupunea românizare forțată. Nu era doar interdicția tipăririi presei și cărților ucrainene sau a folosirii limbii în instituțiile de stat. Până și utilizarea în familie era interzisă – elevii puteau fi exmatriculați, iar adulții arestați dacă cineva îi auzea vorbind ucrainește acasă. Și asta se afla, de obicei, prin vechea metodă de a trage cu urechea pe sub ferestre.”) - „Чернівці украінці молятся в московських церквах + свято румунськоі мови. Шо це за украінці ?”
(„La Cernăuți ucrainenii se roagă în biserici moscovite + sărbătoresc Ziua limbii române. Ce fel de ucraineni sunt aceștia?”) - „Це точно не на разі, але думаю що в Українців щирих і не питали. І моя думка – нам не потрібно. Мої родичі розказували як їм жилося при Румуніі і в першу чергу заборонили мову, і хто не під чинився – били, наказували. Не прикормлюйте їх знову, щоб слідуюче покоління не розплачувалося за такі помилки, просто дружіть.”
(„Asta sigur nu e momentul potrivit, dar cred că pe ucrainenii sinceri nici nu i-a întrebat nimeni. Părerea mea e că nu avem nevoie. Rudele mele povesteau cum trăiau pe vremea României: în primul rând li s-a interzis limba, și cine nu se supunea era bătut, pedepsit. Nu-i mai hrăniți din nou, ca să nu plătească următoarea generație pentru asemenea greșeli. Doar fiți prieteni.”) - „А що Чернівці мають до румунської мови? Чернівці – це Україна і визначати треба мову нашого громадянства, а не чужі мови 😡😡😡😡😡😡😡😡😡”
(„Ce legătură are Cernăuțiul cu limba română? Cernăuți e Ucraina și trebuie să cinstim limba națională, nu pe a altora 😡😡😡😡😡😡😡😡😡”) - „В шоці. Чому українську мову в Чернівцях так не відзначають?”
(„Sunt șocat. De ce limba ucraineană nu e sărbătorită așa la Cernăuți?”)
