de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Pe 27 februarie, președintele Klaus Iohannis scrie pe Facebook, pe tema epidemiei de coronavirus:
”Nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală.”
Pe 6 martie, sfidînd orice logică, așa cum deja am punctat, președintele, premierul interimar, cel desemnat, ministrul Mediului și o cohortă de sepepiști, ziariști, curioși etc ies la plantat copaci într-o comună dîmbovițeană, dînd un și mai puternic semnal că nu e cazul să ne agităm pe motiv de virus.
Apoi, timp de patru zile, Klaus Iohannis dispare total din peisaj, spre stupefacția românilor.
Azi, pe 10 martie, se mișcă lucrurile, brusc, în a doua parte a zilei: el cere ”trierea” ziariștilor acreditați la Cotroceni, care sunt anunțați că pe seară, șeful statului va vorbi poporului despre virus. Jurnaliștii sunt puși să semneze declarații pe propria răspundere că nu sunt infectați, că nu au călătorit în țări cu probleme ori că nu au luat contact cu persoane suspecte de infectare cu Covid 19.
Dintr-o dată, președintele dă semnalul invers, cum că i-a intrat frica în oase.
Finalmente, el nu mai răspunde întrebărilor ziariștilor, rezumîndu-se la o simplă declarație de presă, mai degrabă scurtă.
Ziariștii stau cuminți în sală, dar nu mai au voie să să se apropie și să pună întrebări la microfon, plus că asta ar prelungi șederea președintelui în sală.
Fără întrebări într-un moment de criză major.
Iohannis, cel ridicol de relaxat acum cîteva zile, dă acum semne de spaimă și de maximă prudență.
Deși, declarativ, el susține că ”S-au confirmat 29 de cazuri și în țara noastră, ele sunt foarte puține, comparativ cu alte state europene”.
Ce s-a întîmplat în doar cîteva zeci de ore de s-a schimbat atît de dramatic Klaus Iohannis?
Se află președintele în posesia unor informații nițel diferite de cele pe care el, ori alte autorități de la noi, le oferă publicului?
Să mai spunem că președintele ne informează că mîine va avea o întîlnire de urgență, la Cotroceni, cu premierul Orban și cu ministrul de finanțe Florin Cîțu, pe fondul situației create de epidemie.
Pentru o asemenea temă, ar fi fost de așteptat ca la întrevedere să ia parte, pe lîngă premier, în primul rînd ministrul Sănătății, cel al Internelor, vicepremierul Raluca Turcan, ministrul Transporturilor, al Educației, al Economiei, chiar al Apărării, plus șefii serviciilor secrete și reprezentanți ai mediilor de afaceri și ai Bisericii.
Problemele care se ridică de acum sunt imense, multiple, și trebuie discutate la cel mai înalt nivel.
Ne-am fi așteptat la anunțul constituirii unei celule de criză la președinție, ca în 2005. Se pare, însă, că răpirea a trei ziariști e o situație mai gravă pentru țară decît o epidemie care ar putea provoca sute de decese, mii ori chiar mai rău, Doamne ferește și care poate prăbuși economia.
Președintele l-a solicitat doar pe ministrul Finanțelor, pe lîngă premier.
Pentru că, spune el:
”Numai împreună vom reuși să prevenim efecte grave asupra economiilor europene. În acest sens și pentru a discuta aceste chestiuni, am convocat deja pentru mâine, la ora 11:00, o discuție cu premierul și ministrul finanțelor publice”.
Nu ne rămîne decît să nădăjduim că, atunci cînd vorbește de ”economiile europene”, președintele României se gîndește îngrijorat, măcar en-passant, și la a noastră.
În fapt, însă, pare că Iohannis vrea mai degrabă să se asigure că țara noastră nu își sporește deficitul bugetar cu cheltuieli anti-epidemie, cum se întîmplă acum cu Italia. Nu de alta, dar s-ar supăra marile cancelarii pe noi.
P.S. Președintele nu a suflat o vorbă despre ce s-a discutat, concret, la videoconferința cu șefii de stat și de guvern europeni din această seară. Ne-a spus doar că s-a căzut de acord cu ”luarea unor măsuri comune, care să contribuie la oprirea răspândirii virusului”.
Oare de ce a fost atît de lapidar al nostru președinte?
