Home highlight Ce a vrut Trump de la Iohannis?

Ce a vrut Trump de la Iohannis?

0

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Klaus Iohannis tinde să devină un soi de Dr.Jekyll și Mister Hyde: ne arată o față zîmbitoare și mai relaxată pentru ca la scurtă vreme să iasă cu un aer sumbru și cu avertismente grele, apoi iar ceva mai relaxat și tot așa. Azi am văzut o față din nou crispată după cea de miercuri, care ne aprinsese atîtea speranțe. E important de analizat ce îl face pe președinte să se răsucească atît de des, la fel cum ar fi ideal să descîlcim și rolul jucat de misteriosul și atît de puțin comentatul telefon primit sîmbătă de la președintele SUA.

Atît de mare a fost bucuria produsă de anunțul de miercuri, 22 aprilie, al președintelui Iohannis privind eliminarea, din 16 mai, a restricțiilor privind libera circulație încît ea a condus la două efecte.
Primul, românii au început să creadă că starea de urgență se încheie curînd și s-au relaxat vizibil și cu anticipație.
Al doilea e că aproape nimeni nu a observat contrariul: anume că președintele ne anunțase, de fapt, că starea de urgență se prelungește cel puțin încă o lună, odată ce Iohannis a spus că majoritatea restricțiilor se păstrează. Iar fără stare de urgență, ele nu pot fi păstrate.
În zilele care au urmat, semnele de întrebare privind relaxarea mult așteptată ar fi trebuit să se înmulțească.
Nume din linia întîi a luptei anti-pandemie, precum Raed Arafat ori Alexandru Rafila, au vorbit mai mult despre inoportunitatea relaxării decît despre necesitatea ei.
Cel mai important, însă, președintele Iohannis ne anunțase miercuri, vorbind de ceea ce el numea ”planul de relaxare” care ”cu siguranță va bucura pe foarte mulți români”, că ”în acest sens, vom avea, în scurt timp, un plan destul de detaliat pe care îl vom prezenta public”.

Unii observatori ai politicii vor fi remarcat cu o anume surprindere decizia lui Iohannis de a anunța niște măsuri de relaxare cu atît de mult timp, 23 de zile, înainte de finalul actualei stări de urgență. În mai bine de trei săptămîni se pot întîmpla multe care să dea peste cap planul de relaxare, Iohannis putea face mult mai eficient anunțul în jurul datei de 8-10 mai.
Au trecut cinci zile de la anunțul președintelui și nu a apărut niciun plan detaliat despre relaxare, așa cum promisese.

În schimb, a venit dovada că bucuria a fost prematură. Klaus Iohannis a avut azi o ședință la Cotroceni cu grupul de oficiali guvernamentali, după care a ieșit să ne anunțe că anul școlar e mort și îngropat și nimic despre relaxarea promisă pentru 16 mai. Cu o măruntă excepție, dreptul bătrînilor de a ieși de două ori pe zi din casă și nu doar odată.

De ce s-a grăbit Iohannis să anunțe pe 22 aprilie o relaxare care ar fi survenit abia după 23 de zile și care venea contra curentului de gîndire al lui Arafat & comp?
De ce președintele o dă acum la întors și revine la tonul sumbru?
În fine, care e misterul telefonului primit sîmbătă de la Donald Trump?

Să ne amintim de cîte ori l-a mai sunat Trump pe Iohannis pînă acum: de zero ori.
Cei doi au avut cîteva întîlniri directe ori en-passant, de-a lungul anilor. În decembrie, în marja reuniunii NATO de la Londra, în septembrie, la o recepție tradiţională oferită în onoarea șefilor de delegaţii participanți la Adunarea Generală a ONU, în iunie 2017 la Casa Albă.
Dar cea mai comentată și mai stranie întrevedere a avut-o în august anul trecut, cînd președintele României a fost chemat la Washington aproape intempestiv pentru a se discuta anumite chestiuni.
Oficial, am aflat că cei doi lideri au avut discuții ”în mod pragmatic despre extinderea parteneriatului strategic, având un potențial deosebit pe care împreună putem să îl valorificăm”(Klaus Iohannis).

Ulterior, s-a aflat că se discutase pe chestiuni foarte punctuale și de maximă greutate: conducta Nord Stream, sistemul 5G, 2% din PIB pentru armată, legile off-shore ori gazele din Marea Neagră.
Chestiuni arzătoare mai mult pentru americani, dar nimic despre eliminarea vizelor pentru români, bunăoară, problemă neridicată nici la precedenta vizită la Casa Albă.

Concluzia cvasi-unanimă a fost că Trump l-a chemat pe Iohannis cu ușile-n cap înainte de alegeri pentru un ”to-do list” important, strict în interesul SUA.

Ce a urmat, se știe, numai evenimente majore: scandalul menținerii filo-americanei Ana Birchall la Justiție, blocarea guvernului Dăncilă inclusiv prin încălcarea Constituției de către Iohannis, debarcarea guvernului PSD și înlocuirea cu guvernul minoritar PNL, ieșirea nervoasă a lui Iohannis împotriva licitației 5G cu Huawei în pole position, bizara și anosta campanie prezidențială croită strict pentru o victorie cît mai strălucită a președintelui în exercițiu, somația de la noul ambasador american la București să nu cumva să scoatem chinezii cîștigători la 5G, planul declanșării anticipatelor șamd.

Cînd te caută Trump în pripă, e clar că urmează chestiuni grele.

Acum, în premieră absolută, Trump l-a căutat telefonic pe Iohannis și noi trebuie să credem anunțul oficial că:

”Discuția s-a concentrat asupra crizei epidemiologice generate de noul coronavirus, precum și asupra modalităților de consolidare a relației transatlantice și a Parteneriatului Strategic dintre România și SUA”.
Și că ”Cei doi șefi de stat au trecut în revistă măsurile adoptate pe plan național în ambele state, rezultatele acestora, precum și planurile de acțiune în perioada imediat următoare în domeniile medical și economic” ori că ”Președintele Donald Trump și-a manifestat intenția de a trimite țării noastre ventilatoare pentru dotarea spitalelor”.

Pandemia face ravagii pe glob, dar cel mai mult în SUA, mai e puțin pînă la alegerile prezidențiale și noi să credem că pe Trump îl arde consolidarea relației transatlantice cu România și cîteva ventilatoare?

Fără îndoiala, la mijloc trebuie să fie altceva, infinit mai serios.

O supoziție ar putea fi desprinsă tocmai din numărul imens de morți și infectați din SUA, care în 2-3 zile vor surclasa morții din războiul din Vietnam.
E clar că SUA – poate chiar exagerînd voit numărul deceselor- își construiește de pe acum dosarul anti-China, țară care va fi trasă la răspundere cumplit pentru slobozirea virusului în lume.
O anchetă internațională la Wuhan – de care China nici nu vrea să audă – și un verdict de ”vinovat” ar putea declanșa un veritabil război, nu neapărat militar, cu țara de la Răsărit.
China poate fi supusă unor sancțiuni internaționale fără precedent dacă nu va accepta să plătească trilioane de dolari, în special către americani.
Pentru a reuși asta, însă, America are nevoie să nu fie singură pe baricade, ci alături de cît mai multe state (Marea Britanie, Italia, Spania șamd) care să reclame același lucru.
Cum nici China nu va fi singură, fiind vizibile de pe acum eforturile Germaniei de a minimaliza efectele coronavirusului.

Nu e exclus ca Trump să fi repetat figura de anul trecut, din august, chiar dacă doar telefonic, și să-l fi contactat în regim de urgență pe Iohannis doar ca să se asigure de colaborarea României. La fel cum Clinton s-a asigurat de colaborarea lui Emil Constantinescu înaintea bombardării Iugoslaviei. Dacă e așa, e clar că și la noi vor începe să fie îngroșate tușele efectelor coronavirusului, în perioada imediat următoare. Dacă România se relaxează prea devreme și prea tare, nu va mai fi de folos aliaților strategici.

Drama lui Iohannis e că, din nou, el s-ar trezi între două curente de acțiune total diferite: anti-China, pe linia americană, pro-China, pe linia germană.
Pentru Trump, acțiunea împotriva Chinei e o temă de campanie excepțională, pentru că îngenuncherea chinezilor i-ar rezolva mai multe probleme dintr-un foc, nu doar electorale.
Lui Merkel, deja confruntată cu situația explozivă din interiorul UE, numai de un conflict cu chinezii nu îi arde.

Rămîn, deci, deschise întrebările:

Ce a vrut Trump cu adevărat de la Iohannis?
De ce propaganda dreptei nu a exploatat, prin ridicarea în slăvi, ca de obicei, discuția dintre Trump și președintele român?
Ce consecințe majore, politice, geopolitice, economice ori sociale asupra României ar putea avea telefonul de sîmbătă?
Există vreo legătură între apelul lui Trump și brusca revenire la un ton grav față de pandemie al lui Iohannis, după promisiunile de relaxare de săptămîna trecută? 

Ad

Exit mobile version