Home Economie Comert CCR: Procesele verbale ale ANAF nu sunt probe

CCR: Procesele verbale ale ANAF nu sunt probe

0

Mai multe articole din legile ce stau la baza Codului de procedură fiscală au fost declarate neconstituţionale de către judecătorii CCR, care au admis, marţi, mai multe excepţii, potrivit unui comunicat al Curţii.

Una dintre excepţiile soluţionate marţi de către CCR este cea referitoare la articolul 233 indice 1 din Ordonanţa Guvernului 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi la articolul 350 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

După analiză şi deliberări, judecătorii CCR au admis în unanimitate excepţia de neconstituţionalitate şi au constatat că dispoziţiile articolului 233 indice 1, alineatele 2 şi 3, din Ordonanţa Guvernului 92/2003 şi ale articolului 350, alineatul 1, din Legea 207/2015 sunt neconstituţionale.

Magistraţii CCR au constatat că sintagma „care constituie mijloace de probă” din cuprinsul articolului 233 indice 1, alineatul 5, din Ordonanţa Guvernului 92/2003 cu referire la alineatele 2 şi 3 din acelaşi articol este neconstituţională. Aceeaşi sintagmă, care se regăsea şi în articolul 350, alineatul 3, din Legea 207/2015 cu referire la alineatul 1 din acelaşi articol, a fost declarată de asemenea neconstituţională.

Articolul 233 indice 1 conţine prevederi cu privire la „colaborarea cu organele de urmărire penală”.

„(1) În situaţia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni ce vizează bunuri prevăzute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ce intra în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activităţi de constatare, cercetare şi conservare de probe. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite. (3) La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgenta a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale. (4) În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite. (5) Rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (2)-(4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în înţelesul art. 110.”, prevede articolul 233 indice 1 din Ordonanţa 92/2003.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală.

Ad

Exit mobile version