Curtea Constituţională a decis, miercuri, că modificarea Codului de procedură penală este parţial neconstituţională şi anume prevederea care se referă la posibilitatea folosirii înregistrărilor serviciilor, ca mijloace de probă în procesul penal. „Legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce ţin de legalitatea înregistrărilor – mijloc de probă în procesul penal – rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului”, arată Curtea, în comunicatul de presă. De asemenea, CCR a precizat că este necesar ca Parlamentul să reglementeze, în Codul de procedură penală o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor care rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate ulterior organelor de urmărire penală şi care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu a fost dispusă trimiterea în judecată.
Totodată, Curtea a constat că este necesar ca legiuitorul să reglementeze, în Codul de procedură penală, o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate organelor de urmărire penală şi care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu s-a dispus trimiterea în judecată, pentru ca persoana vizată de aceste activităţi, care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum şi inculpatul faţă de care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală sau clasarea să poată contesta legalitatea acestor înregistrări, precum şi elementele ce ţin de legalitatea mijlocului de probă.
De asemenea, Curtea a constatat că „legiuitorul are obligaţia de a reglementa şi procedura aplicabilă conservării şi/sau distrugerii acestor înregistrări”.
„Cât priveşte soluţia de admitere a obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b)] din legea criticată, Curtea a constatat că legiuitorul nu poate asimila în niciun caz decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dezlegarea unei chestiuni de drept sau în soluţionarea unui recurs în interesul legii cu o lege şi, astfel, să îi ataşeze efectele pe care le presupune o lege de dezincriminare. Curtea a reţinut că o astfel de decizie nu provine de la o autoritate publică ce acţionează în sfera generării normelor juridice sau eliminării acestora şi nu aduce niciun aport normativ propriu. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art.I pct.62 [cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b) din Codul de procedură penală] din legea criticată sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art.1 alin.(4), ale art.61 alin.(1) şi ale art.126 alin.(3) din Constituţie”. mai arată CCR, în comunicatul de presă.
Pe 5 aprilie, Codul de procedură penală a fost adoptat de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional, în forma Guvernului, care prevede posibilitatea folosirii înregistrărilor serviciilor, ca mijloace de probă în procesul penal. Propunerea legislativă adoptată prevede că înregistrările rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii privitoare la pregătirea ori săvârşirea mai multor infracţiuni şi au fost respectate prevederile legale care reglementează obţinerea acestor înregistrări”.