Dragnea mă acuză că am o casă de 800.000 de euro și îmi cere public să explic cum am reușit. E de înțeles. Oameni ca el nu își pot imagina că există cineva în România care își permite o asemenea casă din muncă cinstită. Din două motive: averile lor, cu adevărat colosale, nu au fost făcute așa – de aia și le pitesc în Brazilia sau prin conturi off-shore, scrie pe facebook jurnalistul Dan Cristian Turturică.
Turturică a fost unul din jurnaliștii care mergeau în biroul fostului șef operativ al SRI, Florian Coldea, a declarat fostul colonel SRI, Daniel Dragomir.
POSTAREA LUI TURTURICĂ:
Dragnea mă acuză că am o casă de 800.000 de euro și îmi cere public să explic cum am reușit. E de înțeles. Oameni ca el nu își pot imagina că există cineva în România care își permite o asemenea casă din muncă cinstită. Din două motive: averile lor, cu adevărat colosale, nu au fost făcute așa – de aia și le pitesc în Brazilia sau prin conturi off-shore; doi, Dragnea este convins că șansele oamenilor onești de a prinde un pic de cheag sunt aproape egale cu zero deoarece știu cum au condus și conduc această țară. Spre ruină. Propria experienta reprezintă argumentul forte pe care se bazează în convingerea lor că dacă există cineva în România care are o casă de 800.000 de euro, atunci sigur nu aveau cum să și-o facă altfel decât și-au adunat ei vilele, lacurile de pescuit, fermele de porci și magazinele de pantofi.
Din cauza celor ca el patru milioane de români au emigrat pentru a avea o șansă, cândva, să dețină o casă, fără să le fie teamă că vor fi chemați vreodată la DNA.
Dragnea știe foarte bine cum am ajuns eu să am o casă. A avut grijă să scormonească în actele mele de proprietate din moment ce și-a permis să o evalueze. Știe tot. De aia plătește armata de securiști care l-au protejat atâția ani și care îl hrănesc cu informații despre cei care îl încurcă în vreun fel. Dragnea știe tot despre casa mea. Dar nu spune decât ce îi convine.
Și pentru că a transformat-o în subiect de interes public, fac câteva precizări pentru milioanele de români care fac muncesc din greu pentru a trăi mai bine.
În primul rând, pentru casa în care locuiesc mai am de plătit credit încă vreo opt ani, din totalul de 20. Nu este o casă cumpărată, ci una construită de mine și de soția mea, cu banii obținuți din vânzarea a trei apartamente, al mamei, al bunicii și al soției, într-o perioadă, 2005, când bula imobiliară era la apogeu și când doar pe cele două apartamente din zona Tineretului, unul de 60 de metri pătrați și unul de 90 mp, am obținut aproape 250.000 de euro.
În această casă locuiesc, alături de mine, de soție și de fiul nostru și mama și a locuit, până de curând și bunica. Nu știu cum a ajuns Dragnea să evalueze casa noastră la 800.000 de euro dar dacă vrea să o cumpere la banii ăștia, i-o vindem mâine.
Prețul construcției a depășit cu foarte puțin suma primită pe apartamente și, după cum arată și evaluarea fiscului nu se apropie nici pe departe de suma vehiculată de Dragnea.
Dar, având în vedere ce bine s-a chivernisit și ce salt fulminant a făcut de la condiția de buticar în Alexandria la cea de multimilionar, e foarte posibil să aibă deja ochiul format la evaluat case, acareturi, bălți și terenuri de tenis.
Lăsând gluma la o parte, atacurile, jignirile și amenințările repetate ale lui Dragnea la adresa unor jurnaliști incomozi și controalele insistente ale Fiscului la instituții media reprezintă acțiuni clare de intimidare. Ceea ce face acum este de o gravitate extremă.
După măsurile populiste fără precedent, care pun în pericol stabilitatea economică, după eforturile de subjugare a justiției și a instituțiilor care nu îi fac pe plac, presiunea pe care o pune pe ziariștii incomozi împinge și mai mult România în plutonul țărilor nesigure din Europa de Est, unde Ungaria este lider și model de regresie.
Prin tot ce fac, Dragnea și aliații săi compromit ani de eforturi de a crea în România o fundație de legi și instituții care să permită României să devină o țară solidă, predictibilă și bogată, în care toți oamenii să aibe o șansă reală de a se îmbogăți din muncă onestă.
Într-o astfel de țară, un jurnalist care mai bine de 20 de ani a ocupat funcții de conducere în instituții media prestigioase nu ar fi nevoit să justifice în fața unui condamnat penal cum și-a permis să își construiască o casă.
