de dr. Alex Todericiu, analist politic, Viena
Un covor de cioburi acoperă de câteva zile străzile cartierului mărginaș Favoriten. Acolo unde trăiesc și zeci de mii de români. Nu e pentru prima dată când vienezii turci se luptă cu vienezii kurzi. Raportul de forțe, statistic vorbind fiind de 3 la 1. În Austria trăiesc 420.000 de turci, 120.000 fiind de etnie kurdă.
Bubuituri la miezul nopții. Urlete. Voci tinere scandează sacadat. Poliția vieneză nu se lasă impresionată și îi apără pe protestatarii kurzi, însuși viceprimarul din partea partidului verzilor cască gura la demonstrația „antifa”… Erdoganiștii, nu scapă ocazia, și vor și ei să se bage-n atenția democrației pedestre. Cu pumnul și palma. Unii salută, folosind semnul „lupilor suri”, o organizație ilegală și ultranaționalistă. Nu e prima oară când se bat.
Pandemia nici n-a trecut încă, dar la Viena au început să cadă măștile. Precum frunzele, devin caduce, deși cancelarul a atras atenția că vor mai putea fi utile…
Prologul alegerilor comunale vieneze din 11.10.2020 a început. Cu sau fără mască, miza e acum doar emoționalizarea electoratului. Vacs Covid19! „Toleranță zero” în fața vandalismelor, decretează cancelarul federal și liderul partidului popular, de guvernământ. Ministrul său de interne îi ține isonul. Social-democrații, prin vocea primarului vienez Ludwig, condamnă și ei scandalul. Ceva mai în surdină. Câteva sute de mii de votanți trebuie respectați. Mai ales că Viena fără turci, e astăzi de neconceput. Și votul lor contează pentru roșii care conduc orașul din 1945, fără întrerupere și nu tocmai prost.
Probabil că vor câștiga și de data asta alegerile locale. Dar s-ar putea să nu mai reușească să formeze guvernul local. Astăzi majoritatea în capitală o mai țin alături de verzii imparțiali, aflați și la guvernarea țării, drept „juniorii politici” ai lui Sebastian Kurz, cancelarul conservator al Austriei. Balamaua verde încă nu scârțâie într-o țară federală, cu peste opt milioane de locuitori, în care Viena însumează aproape jumătate din persoanele cu drept de vot.
Dacă partidului social-democrat îi reușește performanța de a-și lua rămas bun de la fotoliul de primar al Vienei, capitonat cu multe funcții în administrația destul de suprapopulată a orașului, Sebastian Kurz se va putea urca singur pe soclul istoriei, fără prea mare risc să-l mai părăsească pentru un timp ceva mai îndelungat. Statuia tânărului cancelar (n. 1986) se construiește zilnic și nu ar produce curând costuri suplimentare de întreținere administrației vieneze.
Precum cea a lui Karl Lueger, primar al Vienei între 1897-1910. Fondatorul partidului creștin-social și căpetenia populismului imperial austriac antisemit de la începutul secolului trecut. Mânjită cu vopsea roșie, înscripționată cu cuvântul „rușine”, statuia lui Lueger plătește și ea obolul mișcării de import din SUA BLM. Nu e la prima încercare de a fi demolată. Viena fiind însă „altfel”, statuia-și va păstra probabil verticalitatea printr-o contextualizare istorică simplă. La propunerea Universității de artă, printr-o petiție semnată de numeroase personalități publice, Lueger ar putea fi aplecat, cu tot cu soclul său de granit, cam cu 3,5 grade spre… dreapta! Ca să i se vadă clar rușinea, de la distanță. Să vezi atunci îmbulzeală: la Viena, ca la Pisa!
Viena e un oraș al culiselor. În față e aparență fără esență. În spate e esență fără aparență. Precum spune o vorbă vieneză: „Acela de care nu se va alege nimic, devine vienez”. O realitate ignorată din păcate de cei 36.358 de cetățeni români care trăiesc și muncesc astăzi liniștiți în Viena, comparativ cu doar 3.845 la 01.01.2002. Românii fiind poporul UE cu cea mai înaltă creștere de populație în Austria dar și cel mai loial. Le vor recunoaște austriecii meritele și vor obține recunoașterea? Acolo unde turcii, mult mai numeroși, nu au reușit, o sa devină românii „minoritate legală”, cu multe drepturi dar și obligații, în Austria? Vacs albina, crema puca…
(sursa foto: tzoe/ Moni Fellner/ oe24.at)
