de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Vot aparent istoric azi: deputații au decis eliminarea pensiilor speciale, luînd, în fine, taurul de coarne. Dar, vorba unui defunct politician, doar de un corn și cu un singur degețel. Rămîn fără ”speciale” parlamentarii, magistrații și funcţionarii publici cu statut special, dar le păstrează băieții din servicii, armată și poliție. O întrebare cu tîlc: de ce nu apar și ei într-o lege care va cădea răsunător la CCR? Răspuns: grație groazei și a respectului nemărginit exercitate asupra PNL, a premierului și a președintelui.
Să o luăm metodic.
Legea votată azi are în vedere eliminarea pensiilor de serviciu pentru deputaţi şi senatori, judecători şi procurori, personalul auxiliar de specialitare al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor, funcţionari publici cu statul special, funcţionari publici parlamentari, membrilor corpului diplomatic şi consular al României, membrilor Curţii Constituţionale şi ai personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România.
Indemnizațiile speciale nu au fost eliminate în cazul militarilor și polițiștilor, al artiștilor și sportivilor.
Spuneam că e un vot doar aparent istoric pentru că nu există nimeni la această oră care să se îndoiască de respingerea legii de către CCR.
Curtea deja s-a pronunțat în 2010 pe eliminarea pensiilor speciale ale magistraţilor, declarată ca neconstituțională.
În plus, se poate discuta despre cît de corectă e eliminarea în cazul unor categorii, dar cu păstrarea în cazul altora.
PNL și Klaus Iohannis au girat o lege despre care știu sigur că nu are nici măcar o șansă infinitezimală să treacă de CCR și, în consecință, va rămîne moartă.
Discuțiile despre oportunitatea pensiilor speciale pentru anumite categorii profesionale sunt foarte vechi și au îmbrăcat nenumărate forme de-a lungul timpului.
Mulți lideri grei, cu Klaus Iohannis în frunte, au opinat că asemenea pensii nici nu ar trebui să existe, în mod firesc.
”Ar trebui să ne gândim dacă pensiile speciale ca şi formă trebuie să existe, pentru ce ar mai trebui să existe sau dacă se rămâne la sistemul general” declara el în aprilie 2015.
Un an mai tîrziu, tot el promulga o lege care introducea cea mai trăsnită pensie specială, cea pentru jurnaliștii afiliați anumitor organizații profesionale declarate de utilitate publică. Faptul că există o singură asemenea organizație, fantomatică, dar structurată în jurul unor gazetari obscuri cu background militar nu a părut să-l deranjeze pe președinte.
Au fost și alte figuri politice grele care au declarat că existența pensiilor speciale nu e benefică și că ar trebui să existe un sistem valabil pentru toată lumea. Alții contra-argumentau prin privațiunile care însoțesc anumite profesii, ceea ce ar merita un soi de recompensă, un argument cam subțire pentru că numărul activităților care impun sacrificii e destul de ridicat, iar profesia, pînă la o urmă, e o chestiune de opțiune, nu o obligație impusă.
CSM, pe de altă parte, nu doar că susținea pensiile magistraților, dar reclama acum cîțiva ani introducerea a încă unei pensii speciale, pentru magistrații care se îmbolnăvesc psihic în perioada de activitate.
PNL prezintă proiectul votat azi ca pe o mare victorie politică, una care a pus capăt fenomenului deranjant pentru români al pensiilor speciale. Doar că s-a retezat doar vîrfulețul aisbergului, adică vreo 10.000 de pensii dintr-un total de peste 160.000 la nivelul întregii țări.
Grosul acestor pensii păstrate merge la pensionarii din serviciile secrete, armată și poliție, adică structurile de forță ale statului.
Și totuși, cum scriam la începutul materialului, liberalii și Klaus Iohannis știu foarte bine că legea nu va trece de CCR, fie și doar pentru că acolo ea va fi analizată de cîteva zeci de magistrați, care ar trebui să-și anuleze propriile privilegii.
De aici, marea întrebare: de ce PNL nu a mers la cacealma și nu a tăiat de ochii lumii și pensiile celor din servicii?
Ar fi dat o mega-lovitură de imagine, înfățișîndu-se alegătorilor drept singura forță politică în stare de un asemenea act de curaj, înfruntarea bărbătească a structurilor despre care mulți consideră că au controlul deplin al statului.
Și asta, fără să riște nimic, pentru că respingerea legii ar fi însemnat doar blamarea CCR, concomitent cu păstrarea privilegiilor pentru cei din SRI, SIE, SPP, STS, poliție etc.
Liberalii și Iohannis ar fi cîștigat pe toată linia.
De ce nu au făcut acest joc de imagine?
Nu știm.
Dar o ipoteză tot am schița: de instituțiile ”sacre” nu te atingi nici măcar în imaginație.
Ar fi un sacrilegiu.
Iar în cazul lui Iohannis, Orban și a PNL, teroarea serviciilor păzește bostănăria politică.
