Am o înregistrare la mine în birou cu Cătălin Predoiu și Viorel Hrebenciuc. A sunat-o pe Dorina Mihăilescu de la CNVM. Era cu guvernatorul, la Frankfurt. I-a spus să îi facă un raport despre guvernator, a declarat brokerul fugar Cristian Sima, sâmbătă seară într-un interviu pentru B1 TV acordat prin Skype din Elveția. Episodul relatat de Sima s-a referit la o acțiune pe care i-ar fi solicitat-o lui Hrebenciuc la Bursa din Sibiu.
Sima nu a dat detalii privind rolul lui Cătălin Predoiu în acel episod. Despre Predoiu a spus că a câștigat bani din investițiile pe care i le-a făcut pe bursă. Sima a spus că are înregistrate toate convorbirile telefonice pe care le-a purtat la birou cu oameni politici, jurnaliști, oameni de afaceri.
El a mai spus că a oferit toată arhiva cu înregistrări și transferuri de bani DNA, dar deocamdată nimeni de acolo nu a venit să i-o ceară. Dacă nimeni de la DNA nu vine să ia arhiva vă promit că, și dacă voi fi în viață și dacă nu, voi publica tot, are cineva toate documentele, a precizat Sima.
”Am scris de două ori la DNA. Prima oară mi-au răspuns că trebuie să vin să depozitez la arhivă sau unde se depozitează. A doua oară l-au primit pe avocatul meu și au vorbit cu el. A explicat cu lux de amănunte ce fel de informații dețin. Au fost foarte interesați, aveau și câte un conspect de la fiecare spovedanie a mea. Am spus că nu cer nimic decât protecția dacă mă întorc în țară. Mi-au spus că nu pot să-mi ofere această protecție, dar că sunt interesați de arhivă”, a dezvăluit Cristian Sima.
„Dacă vine unul oficial de la DNA și vrea arhiva, eu le-o dau. Spun: poftim! E arhiva ta. După care oricum are nevoie de mine ca să explic ce este acolo. Că, altfel, tone de hard-discuri cu înregistrări, cu documente fotografiate și fotocopiate nu se pot citi de cineva care nu știe despre este vorba. Vă dați seama că eu mă descurc cel mai bine”, a explicat Sima.
Sima a spus că știe detalii despre conturile din străinătate ale lui Năstase și Hrebenciuc și alte oameni politici și de afaceri.
Acuzat de înșelăciune și spălare de bani, Cristian Sima a dat un interviu pentru B1 TV în care prezintă versiunea sa asupra acestor evenimente.
Sima se află acum în Elveția și urmează să-și lanseze o carte cu spovedanii despre afacerile în care a fost implicat și conexiunile cu oameni politici și de afaceri.
INTEGRAL INTERVIUL ACORDAT DE CRISTIAN SIMA LUI DAN ANDRONIC LA B1 TV
După difuzarea interviului, Cristian Sima a revenit cu detalii pe facebook.
POSTAREA LUI CRISTIAN SIMA:
Avocatul Diavolului il interogheaza pe Cristian Sima.
Foarte multi ar fi dorit un interviu perfect. M-am gindit la aceasta dorinta si am imaginat in carte un interogatoriu pe care avocatul diavolului il face lui Cristian Sima. In avanpremiera, vi-l ofer acum.Cei care vor sa-l citeasca pe tot,
vor trebui sa citeasca toata cartea.
Fragment din Marea Spovedanie a brokerului fugar:
„Să ne imaginăm că suntem într-o sală de tribunal şi că Avocatul Diavolului îl interoghează pe Brokerul Fugar.
– De ce aţi plecat?
– De frică.
– Le datoraţi bani?
– Nu.
– Şi atunci de cine vă era frică?
– De Dimofte, Renato Neagoe şi Hrebenciuc.
– Ce aveaţi de împărţit cu ei?
– Sâmbătă, 29 septembrie 2012, mă aşteptau la Hotel Howard Johnsson să le cedez gratis toate proprietăţile imobiliare şi să semnez un contract că lucrez pentru ei.
– Cu ce vă şantajau? De ce ar fi trebuit să cedaţi totul gratis?
– Pentru că, ALTFEL, ar fi declanșat un scandal enorm în Media, care urma să mă compromită şi ar fi pus toţi clienţii să-şi retragă banii.
– Păi, dacă banii erau pierduţi, de unde aţi fi avut să-i rambursaţi?
– De la Dimofte, el ar fi injectat lichidităţi şi eu aş fi lucrat pentru el.
– Şi de ce nu aţi acceptat? Era o bună propunere de afaceri. Aţi pierdut tot şi cineva era dispus să vă salveze imaginea.
– M-am gândit să accept, dar asta ar fi însemnat să le pun la dispoziţie arhiva.
– Dacă ştiau ce e în arhivă, de ce nu au luat-o înainte de a pleca dvs.?
– Nu ştiau exact ce e în arhivă, nu ştiau că înregistrasem şi fotocopiasem tot şi nu ştiau că arhiva deja nu mai era în ţară de ceva timp.
– Când au aflat?
– La două zile după ce am plecat, atunci când s-au dus la birou.
– Deci aţi premeditat plecarea?
– Se poate spune şi aşa. Am căutat soluţii până în ultima clipă, adică fonduri ca să-mi salvez compania, şi am luat decizia cu arhiva instinctiv, iar cea cu plecatul la fel de instinctiv, în urma discuţiilor pe care le-am avut cu Dimofte, Hrebenciuc, Noapteș şi Predoiu în ultima săptămână. Am realizat că toate promisiunile nu erau adevărate.
– Deci, dacă v-ar fi finanţat milioanele necesare, aţi fi rămas să lucraţi cu ei?
– Da. Acum realizez că nu ar fi funcţionat, dar, dacă finanţau cele 4 milioane pierdute de la clienţi, eram decis să rămân, eram mult prea orgolios ca să mă declar învins.
– Deci, dacă eraţi dispus să rămâneţi lângă ei, de ce nu am presupune că acum nu faceţi altceva decât să daţi semnale de tipul „Dacă nu mă finanţaţi, spun şi mai mult!”?
– Puteţi presupune asta, dar nu am cum să-i mai şantajez, atâta timp cât m-am dus la DNA să le ofer toată arhiva.
– Arhiva conţine conturi cifrate şi transferuri cifrate, deci fără dvs. nu are nicio valoare, cineva ar trebui să o explice procurorilor de la DNA.
– Da, aşa e. S-ar putea desluşi iţele şi fără mine, dar ar lua infinit mai mult timp.
– Şi atunci de ce nu v-au eliminat, deja ştiind că fără dvs. e greu de explicat şi că oricum nimeni nu mai crede că banii sunt în aceleaşi conturi ca în 2012.
– Nu ştiu de ce.
– De ce v-am crede că aţi plecat cu doar câteva mii şi nu cu toţi banii?
– Pentru că în ultimele două săptămâni am ipotecat o casă şi am transferat toţi banii în Societate, pentru că luasem de la Dimofte 400.000 de euro cu gaj pe o altă casă şi toţi acei bani au intrat tot în Societate, pentru că mi-am transferat rezervele în Societate în ultima lună. Dacă voiam să plec cu bani, luam de la Societate, nu băgam bani în ea.
– Da, dar puteaţi foarte bine să premeditaţi asta în timp, cu mulţi ani înainte şi să depozitaţi în conturi despre care nimeni nu ştie fonduri de rezervă.
– Da, aş fi putut, doar că eu nici măcar pe conturile personale nu făceam direct operaţii, aveam o angajată care făcea tot, la indicaţiile mele, dar toate operaţiile le făcea ea. Ea ar putea depune mărturie că nu mai aveam niciun ban în afară de cei 100.000 care şi astăzi sunt blocaţi în conturi în Elveţia.
– De ce am avea încredere în angajata dvs., doar era omul dvs. de încredere.
– Nu am alt martor. Aţi putea, însă, să verificaţi toate conturile. Nu am avut cash în viaţa mea, toate transferurile sunt făcute prin bancă, există urme. Să presupunem că aveam alte conturi, trebuia să plece banii de pe cele existente, se poate verifica că nu au plecat.
– De ce v-am crede că spuneţi tot?
– Problema nu e dacă spun tot, ci dacă ceea ce spun e adevărat.
– De unde ştim că nu spuneţi doar despre unii, şi despre alţii nu. Poate acoperiţi pe cineva.
– Nu mă acopăr pe mine, de ce aş acoperi pe alţii?
– De ce atunci „Spovedaniile” dvs. apar exact când personajele din ele au mari probleme cu Justiţia, de ce nu le-aţi spus acum 10 ani?
– Acum 10 ani aş fi fost decredibilizat imediat, Justiţia nu funcţiona atunci şi, deci, ar fi fost o furtună într-un pahar cu apă. Astăzi, evenimentele îmi susţin afirmaţiile. Întrebarea dvs. e ca şi cum am întreba un german din 1940 de ce nu l-a denunţat pe Hitler. Deşi Justiţia îi arestează, credeţi că nu tot ei sunt la Putere, chiar şi azi?
– Eu pun întrebări, nu dvs. Din ceea ce scrieţi, pare că anumite personaje cărora nu le daţi numele real sunt protejate. De ce?
– Nu sunt protejate, nu protejez pe nimeni. Justiţia încă protejează. Când am vorbit despre afacerile din IT, am spus că arhitectul afacerilor e Orest Robciuc şi Gabi Marin şi în spate se află Virgil Măgureanu. Marin a denunțat-o pe Udrea, Robciuc cu Florică şi Pescariu au făcut şi ei denunţuri şi nu mai sunt anchetaţi. Aceasta e o dovadă clară că încă sunt pe cai mari, s-au retras câţiva paşi doar pentru un timp, eu sunt convins că vor reveni, sunt prea lacomi ca să dispară din peisaj. Apoi, sunt convins că există un război între găşti. Cred că Justiţia e şi ea împărţită, o parte îi sprijină pe unii şi o parte pe ceilalţi, noi aflăm doar când una dintre părţi mai dă câte-o lovitură, nimeni nu vrea să ne explice cum funcţiona Sistemul şi nimeni nu acuză toată clasa politică. Eu o acuz. Dar eu sunt singur şi fără protecţia cuiva.
– De ce nu aţi fi şi dvs. parte a războiului şi nu aţi da doar loviturile comandate?
– Pentru că eu lovesc ambele tabere. Pentru că eu am pus la dispoziţia DNA toată arhiva.
– De unde ştim că nu aţi selecţionat ceea ce aţi pus la dispoziţia DNA?
– Pentru că nu aveam timpul necesar s-o fac, vă veţi convinge de asta. Arhiva e imensă, am avut devoie de o dubă ca s-o car.
– Cum să vă credem că aţi fost mereu în preajma lor şi că nu aţi profitat de pe urma afacerilor lor oneroase?
– Nu am făcut nicio afacere cu statul, nicio privatizare, totul a fost cumpărat pe Burse. Nu am participat la nicio licitaţie cu statul sau cu companii cu capital de stat. Toţi banii de la ei au venit prin bancă şi s-au întors în aceleaşi conturi. Și banii, şi profiturile realizate. Dacă aş fi spălat bani, cineva ar fi trebuit să piardă. Toţi clienţii mei au câştigat per total în ultimii 15 ani, cu excepția a doar 12, ultimii intraţi, care au pierdut.
– Aţi fost, însă, acţionar la multe companii de stat: Ductil, Beta Buzău, Romfelt sau Ves Sighişoara. Nu vă contraziceţi?
– Nu, toate acele acţiuni le-am cumpărat prin BVB, nu am luat nimic de la stat. Statul şi-a vândut acţiunile, ori la SIF-urile de la care eu am cumpărat, ori la alte firme private, care apoi le-au vândut pe Bursă. Nu am luat nimic de la stat.
– Ductil a fost o companie majoritară de stat; cum aţi reuşit să o cumpăraţi?
– Am luat 18% de pe Rasdaq, statul a vândut la Air Liquide pachetul majoritar. Eu am dat acţiunile de la Ductil lui Air Liquide şi în schimb ei au făcut split off şi au dat o parte din combinat acţionarilor mei italieni şi indieni. Beta Buzău a fost cumpărat tot pe Rasdaq, în întregime, apoi am luat clădirea cu Fabrica de pulberi construită pe terenul lui Ductil şi am făcut-o să meargă. Apoi, am vândut-o la americanii de la Pittsbourgh cu 5 milioane. Beta a fost şi ea optimizată şi a fost vândută după 12 ani. E drept că Ductil Steel a fost vândut cu 150 de milioane şi cumpărat cu 3, dar în cei 10 ani s-a unit cu Oţelul Roşu, cumpărat tot de la italieni, şi a fost creat un grup siderurgic care făcea la momentul vânzării un profit net de 12 milioane pe an. De aceea, ruşii au oferit 150 de milioane pe ea în 2007. În 2007, preţul oţelului era la stele, Ductil vindea totul în România pentru că preţul era mai scump decât cel obţinut la export. Nu am participat la privatizări sau afaceri cu companii româneşti de tipul „Cumpăr azi şi vând mâine”, am vândut după 10 ani, acolo era şi munca celor ce le-au pus pe roate.
– Dar la Romfelt, unde aţi construit blocurile, cum aţi reuşit să cumpăraţi tot? A fost şi statul acţionar, nu-i aşa?
– Da, a fost. Am cumpărat toate cupoanele de la oierii din Horezu, apoi un pachet de la Velciu, tot prin Bursă. Cred că Velciu, care era un fost securist, le-a luat de la stat, dar eu le-am luat de la el, după mulţi ani. Apoi, am făcut o ofertă publică şi am luat tot. Muncitorii care aveau acţiuni prin programul MEBO mi le-au vândut pentru că le-am dat cadou fabrica, doar a trebuit să se mute la marginea Bucureştilor. Există şi astăzi acea fabrică. Eu am vrut doar terenul de la Obor, pe care am făcut blocuri. 700 de apartamente. Nu am dat pe nimeni afară, muncitorii s-au mutat la marginea Bucureştilor şi acolo s-au aranjat între ei. Au avut cadou fabrica, ce aş fi putut face mai onest?
– Cum aţi reuşit să luaţi aprobările pentru un CUT 5 şi pentru 70.000 m2 construiţi pe 15.000 de m2 de teren? Aţi dat şpagă?
– Nu. Evident că pare neverosimil că nu am dat, dar aşa e. I-am luat acţionari pe Pascariu şi Zamfirescu, şi ei au obţinut aprobările. Dacă cineva a dat şpagă, atunci ei au fost aceia. Dar sigur nu au dat, pentru că Pascariu dădea credite în 2007 şi toţi voiau credite, nu şpagă în bani. Evident, dacă dvs. consideraţi faptul că au dat credite aiurea celor ce ne-au dat aprobările, atunci e şi asta şpagă, dar eu nu ştiu dacă au dat ceva şi am evitat să aflu cum au fost obţinute aprobările. De aceea i-am luat acţionari, ca să scot castanele fierbinţi cu mâna lor. Moral, evident că sunt vinovat. Numai faptul că eram veşnic printre ei şi că le dădeam sfaturi cum să facă totul legal e un capăt de acuzare într-un proces al moralităţii mele. Dar eu eram speculator pe Bursă. E o utopie să credeţi că Soros, Goldman Sachs (sau oricare alt speculator) ar avea cea mai mică umbră de moralitate. Lumea de azi nu suprapune delictele de moralitate cu delictele penale. Nu se vor suprapune niciodată.
– Aţi folosit HotNews ca armă politică?
– Nu, nu m-am amestecat în politica editorială. Am folosit HotNews să scriu acolo orice aş fi dorit. Nu am atacat pe nimeni pe HotNews.
– Da, dar HotNews era un ziar băsist, nu-i aşa?
– Da, era băsist pentru că cei care scriau acolo erau în mare parte pro Băsescu, eu însă îmi permiteam să-l critic şi pe Preşedinte, am făcut-o şi personal când a venit în sediu, la referendum. Asta nu înseamnă că nu cred şi acum că Băsescu a fost soluţia cea mai bună din ceea ce ni s-a oferit pe piaţa politică.
– De ce nu publicaţi documentele din arhivă, cu explicaţii cu tot?
– Aştept ca DNA să-mi permită asta şi le voi publica. Dacă DNA nu va face nimic, le voi publica. Dacă voi mai fi viu.
– Dacă aţi fi în locul nostru, dvs. aţi crede ceea ce aţi publicat?
– Nu ştiu, dar sigur aş avea multe dubii. Aş verifica, însă, ceea ce am publicat şi apoi aş crede.
– Deci până şi dvs. aveţi dubii la ceea ce aţi scris?
– Nu, eu nu am dubii, am avut grijă să scriu exact ceea ce ştiu şi multe le pot confirma cu documente.
– Multe, dar nu toate.
– Restul vor fi confirmate în timp.
– Şi dacă una dintre găşti câştigă războiul şi nu vom mai merge până la capăt?
– De aceea am scris şi voi continua să scriu, ca ambele tabere să se distrugă reciproc, altfel nu vom afla adevărul.
– Dacă toţi românii v-ar citi „Spovedaniile”, ce credeţi că ar crede? Ce credeţi că ar putea face după?
– Nu ştiu, important e că eu am zugrăvit o epocă, un Sistem şi astfel am încercat să scriu istoria trăită de mine. Românii au o frescă a tranziţiei perpetue din România, o frescă istorică scrisă la prima mână. Urmaşii vor schimba istoria, aşa cum am făcut şi noi cu istoria primei jumătăţi de secol. Dar va rămâne un document ce va putea fi analizat.
– De ce aţi scris „Spovedaniile”?
– Ca să-mi uşurez conştiinţa.
– Şi acum vă e mai uşor?
– Da, dar încă mă apasă, mai am multe de spus. Poate că voi avea şi multe de făcut în viitor, nu-mi cunosc destinul şi nu aş vrea să mi-l cunosc.
– Vă consideraţi un erou?
– Nu.
– O victimă?
– Nicicum. Am profitat de Sistem, nu am fost victimă.
– Atunci ce vă consideraţi?
– Un simplu om care a avut imensul noroc să fie mereu în vâltoarea evenimentelor, care a trăit, iubit şi a suferit intens. Mă consider un om fericit, chiar un fericit al propriului meu destin. Cred că mereu am primit ce meritam. După aceste „Spovedanii”, voi primi din nou exact ceea ce merit.
– Pe mine nu m-aţi convins, eu nu vă cred!
– Nu contează dacă mă credeţi sau nu, contează că vă puneţi întrebări.”
