ANALIZA DEUSTCHE WELLE de Bernd Riegert
Marea Britanie este încă membru deplin al UE. Divorţul va dura mult şi nu sunt excluse confruntările violente. Paşii următori sunt explicaţi de la Bruxelles de Bernd Riegert.
După ce surprizele şi dezamăgirile provocate de Brexit vor fi fost digerate, începe munca propriu-zisă. Europarlamentarul britanic Syed Kamall, conservator şi anti-Brexit, a sintetizat situaţia, spunând vineri dimineaţă că: „acum trebuie să devenim vecini buni, UE şi Regatul Unit”. Iată care sunt paşii de urmat:
– Marea Britanie trebuie să facă publică dorinţa de a părăsi Uniunea Europeană printr-o scrisoare adresată restului de 27 de membri. Nu e clar ce se va întâmpla. Referendumul din Marea Britanie nu are caracter obligatoriu. Mai întâi, Camera inferioară a Parlamentului trebuie să îl însărcineze pe premier cu prezentarea cererii de ieşire din comunitate. Care premier va fi însă însărcinat? David Cameron şi-a anunţat retragerea. Se impun alegeri pentru un nou şef de guvern. Dar în Camera inferioară a Parlamentului 70 la sută din deputaţi sunt împotriva Brexit.
Premierul Cameron nu avea cum să rămână în funcție după Brexit– Consiliul European – deci restul celor 27 de membr i- va însărcina Comisia Europeană să negocieze un Tratat privind modalităţile de părăsire a Comunităţii de către Marea Britanie. În articolul 50 din Tratatul UE de la Lisabona este prevăzută o perioadă de doi ani. Procesul poate fi însă accelerat, după cum crede şeful conservatorilor din Parlamentul European, Manfred Weber (CSU). Mii de legi şi acorduri fiscale trebuie analizate şi adaptate noilor împrejurări. Acordul de ieşire trebuie semnat de statele membre şi aprobat de Parlamentul European şi de Marea Britanie. Dreptul de şedere şi liberă circulaţie a cetăţenilor europeni în Regatul Unit şi al englezilor în statele UE vor trebui clarificate. Sunt necesare şi acorduri privind dreptul de a călători în Marea Britanie.
– Paralel sau poate ulterior vor începe negocierile dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană pe marginea relaţiilor de viitor. Ar fi posibil un Tratat de bună vecinătate, în care să fie inclus şi liberul schimb. Sau ar fi mai plauzibilă aderarea Marii Britanii la Zona de Liber Schimb EFTA, din care fac parte acum Norvegia, Elveţia, Lichtenstein şi Islanda. Detaliile unui astfel de tip de contract pot fi puse la punct de abia după ani buni de negocieri, cred funcţionarii europeni. Acest tratat va trebui ratificat de statele membre ale UE. Numai pentru acest proces sunt prevăzuţi cam doi ani de negocieri. „Dezertorul nu va fi primit cu braţele deschise”, spunea în urmă cu câteva zile preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
