Judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Cluj din dosarul fostului patron al Universității Cluj, Florian Walter, a sesizat Curtea Constituțională cu privire la mai multe articole din OUG-ul privind activitatea ANAF și un alineat din Codul de procedură penală. Acestea se referă la inspectorii fiscali detașați la parchete. Un astfel de inspector a întocmit un raport pe baza căruia este acuzat omul de afaceri, scrie Cluj Just.
Minuta încheierii penale din 24 februarie : ”În baza art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, sesizeaza Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.3 alin.3,4, art.4 alin.9, 11 si 13 din OUG nr.74/2013 si art.172 alin.10 Cod procedura penala, invocata de catre inculpatul Walter Florian”
Obiectul excepţiei îl constituie următoarele articole din Ordonanța de urgență nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative:
- Art. 3 alin. (3) „ În cadrul structurii centrale a Direcției generale antifraudă fiscală funcționează pe lângă structurile de prevenire și control Direcția de combatere a fraudelor, care acordă suport tehnic de specialitate procurorului în efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracțiuni economico‐ financiare. În acest scop inspectorii antifraudă din cadrul acestei direcții sunt detașați în cadrul parchetelor, în condițiile legii, pe posturi de specialiști”
- Art. 3 alin. (4) „ În exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor efectuează, din dispoziția procurorului: a) constatări tehnico‐științifice, care constituie mijloace de probă, în condițiile legii; b) investigații financiare în vederea indisponibilizării de bunuri; c) orice alte verificări în materie fiscală dispuse de procuror.”
- Art. 4 alin. (9) „În scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de urmărire a infracțiunilor economico‐financiare, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală, inspectorii antifraudă din cadrul Direcției de combatere a fraudelor își vor desfășura activitatea în cadrul parchetelor, prin detașare”.
- Art. 4 alin. (11) „Numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcției de combatere a fraudelor se face prin ordin al președintelui Agenției, cu avizul vicepreședintelui Agenției care conduce Direcția generală antifraudă fiscală și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar detașarea acestora în funcții se face prin ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al președintelui Agenției.”
- Art. 4 alin. (13) „Detașarea încetează înaintea împlinirii perioadei prevăzute la alin. (12) prin revocarea din funcție dispusă prin ordin comun motivat al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și al președintelui Agenției”.
De asemenea, obiectul excepţiei îl constituie art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală: ”Constatarea este efectuată de către un specialist care funcționează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.”
În concret, se contestă imparțialitatea inspectorului fiscal detașat la DIICOT Cluj, care a întocmit raportul de contatare din 16 iulie 2015, ale cărui obiective trasate au vizat transferul a 15 fotbaliști de la clubul de fotbal U Cluj la Petrolul Ploiești, în luna iunie 2012, anume dacă tranzacţiile au fost artificiale și care ar fi elementele care conduc la această concluzie, analiza situaţiei economico-financiare a celor două cluburi de fotbal anterior și ulterior efectuării transferurilor, consecinţele generate de aceste transferuri, dacă s-a cauzat un prejudiciu, în dauna căror persoane fizice/juridice și în ce ar consta acesta.
Acești inspectori antifraudă sunt detașaţi de la Ministerul Finanţelor la Ministerul Public la parchetele de pe lângă instanţele de judecată în baza ordinului comun al Ministerului Public și Ministerului Finanţelor Publice nr. 343/C/222/2014, modificat prin ordinul comun nr. 397/C/236/2015, în acest mod fiind detașat și inspectorul, devenit specialist antifraudă,care a efectuat rapoartele de constatare din prezentul dosar.
Dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei au o strânsă legătură cu modul de soluţionare a prezentei cauzei întrucât există suspiciunea rezonabilă de imparţialitate a acestor inspectori în efectuarea rapoartelor de constatare. Aceasta prin prisma faptului că, în activitatea lor, inspectorii detașaţi sunt evaluaţi, promovaţi și remuneraţi de Ministerul Public, practic sunt angajaţi în subordinea acestui organ. Așadar, există o lipsă indiscutabilă a aparenţei de imparţialitate, ce presupune lipsa oricărei prejudecăţi sau idei preconcepute cu privire la soluţia sau măsurile dispuse într-o anumită cauză penală. Ori, pe baza acestor rapoarte de constatare, procurorul a dispus trimiterea subsemnatului în judecată, prejudiciul luat în considerare fiind cel stabilit de către inspectorii fiscali din cadrul ANAF și detașaţi în cadrul DIICOT.”, a precizat avocatul Radu Chiriță în excepția de neconstituționalitate.
De asemenea, avocatul lui Walter invocă dreptul la un proces echitabil al clientului său: ”Dreptul la un proces echitabil este încălcat în acest mod deoarece inspectorii fiscali care lucrează sub îndrumarea organului de urmărire penală exercită în acest mod o funcție dublă și contradictorie. Astfel, inspectorul fiscal întocmește rapoarte de constatare în vederea stabilirii prejudiciului creat bugetului de stat, rapoarte care constituie mijloace de probă în procesul penal, precum și prin efectul constatării prejudiciului se exercită acțiunea civilă pentru recuperarea acestuia, creându-se o stare de parțialitate în ceea ce privește raportul de constatare efectuat. În cazul subsemnatului, se poate observa existența unei aparențe de parțialitate prin faptul că la baza efectuării raportului de constatare au stat actele de control întocmite de organele fiscale.
Lipsa de imparțialitate este învederată și de dispozițiile prevăzute în art. 172 alin. (10) C.proc.pen., care prevăd: „constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.” Prin acest mod de reglementare, organul judiciar nu este obligat să solicite efectuarea unei constatări în materie economico-financiară de către un organ din afara acestuia. Nu doar că nu există obligaţia de a apela la un organ independent și imparţial, dar prin efectul reglementării actuale organul urmărire penală dispune de specialiști care provin dintr-o structură cu interese directe în cauza supusă cercetării și urmăririi penale. Dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare este încălcat și prin lipsa unui mecamism concret de a ataca un astfel de raport de constatare efectuat de un specialist din cadrul organului judiciar.”, se arată în excepție.
