COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Felix Steiner
În timp ce Sami A., fost boyguard al lui Osama bin Laden, ar putea fi readus în Germania, migranţi bine integraţi sunt trimişi în Afganistan. În context, încrederea în statul de drept slăbeşte.
Cine crede că bunul simţ şi statul de drept sunt două noţiuni care se exclud reciproc are şi confirmarea, începând de vinerea trecută. Pe de o parte există Sami A., care făcuse parte din „garda de corp a lui Osama bin Laden”. De săptămâni întregi acest om ţine prima pagină a presei de bulevard şi domină discuţiile online. În cea mai recentă declaraţie a guvernului, din 28 iunie, până şi cancelara Angela Merkel a sugerat că nu poate fi de acord cu prezenţa unor asemenea indivizi pe teritoriul Germaniei.
Protecţie pentru un terorist ameninţat cu tortura
Cazul lui Sami A. stoarce lacrimi din ochii fiecărui contribuabil. Un cunoscut islamist, apropiat al, cândva, celui mai căutat terorist din lume, trăieşte, de ani de zile, în Germania şi primeşte ajutor social de la statul german pentru el, soţia sa şi cei patru copii. Cererea de azil a fost respinsă cu multă vreme în urmă, dar pentru că în ţara sa natală, Tunisia, riscă să fie torturat el nu poate fi expulzat din Republica Federală. Mai mult, Sami A. figurează ca „prezumtiv terorist” pe lista autorităţilor. Aşadar, un personaj capabil să comită oricând un atentat. Singura problemă este că, până acum, nu există dovezi concrete împotriva sa. Aşa că a luptat cu toată forţa pentru a nu fi expulzat.
Cu atât mai mult s-au bucurat adepţii bunului simţ, aflând că, în sfârşit, Sami A. a părăsit Germania. Însă bucuria a fost de scurtă durată. Câteva ore mai târziu, instanţa de la Gelsenkirchen a anunţat că omul va trebui adus înapoi în Germania cât mai repede cu putinţă – desigur, şi de data aceasta, tot pe spezele contribuabililor. Fiindcă se ştia de multă vreme că el nu poate fi expulzat. Singura consolare în acest teatru ieftin: Tunisia nu vrea să dea curs cererii Germaniei şi să-l lase pe Sami A. să părăsească ţara fiindcă şi autorităţile tunisiene doresc să-l judece.
Celor care nu se îndoiesc deja de logica acţiunilor statului german, au început să li se servească argumente noi din oră-n oră. Se pare că ordinul judecătoresc prin care Sami A. trebuia readus în Germania a fost reţinut voit până la punerea completă în aplicare a deciziei de expulzare. O procedură pe care nu poţi decât s-o dezaprobi. Că în fiecare verdict judecătoresc pronunţat în Germania înţelepciunea îşi spune ultimul cuvânt este discutabil. Dar că instituţiile statului ignoră în mod deliberat deciziile unui tribunal înseamnă şi o subminare a statului de drept. Şi este inacceptabil!
Nici vorbă numai de infractori sau neadaptaţi
Pe de altă parte, ies la iveală tot mai multe detalii privind soarta celui de-al 69-lea afgan expulzat recent care, la doar câteva zile după ce a ajuns la Kabul, s-a sinucis. Cine credea până acum în declaraţiile autorităţilor, conform cărora trimişi în ţările de origine ar fi numai infractorii şi migranţii cu probleme de adaptare, are ocazia să reflecteze puţin. Nişte jurnalişti cunoscuţi pe plan local, mai ales din Bavaria, au început să facă investigaţii. Şi au aflat că o firmă de componente metalurgice a fost nevoită să se descurce brusc fără un ajutor de sudor care vorbea bine germana şi era plătitor de impozite. De asemenea şi un ucenic brutar – meserie care se caută în disperare în toată Germania – a trebuit să plece. Doi bărbaţi l-au luat din pat şi l-au urcat în avion în noaptea dinaintea examenului de absolvire a şcolii profesionale. Un alt afgan expulzat trebuia să înceapă ucenicia ca infirmier în luna septembrie. Îngrijirea persoanelor vârstnice reprezintă un alt sector care duce lipsă de personal calificat în Germania. Toţi cei care au avut contact cu aceşti oameni i-au descris ca fiind harnici şi dornici să se integreze.
S-ar putea ca aceste expulzări să fi fost perfect justificate sub aspect legal. Dar asemenea destine ridică şi semne de întrebare. Iar principala întrebare ar fi: mai ştie statul german ce vrea şi ce face? Toţi voluntarii care îi ajută pe refugiaţi şi toate firmele care le oferă o şansă migranţilor nou-sosiţi nu se mai simt luate în serios. Şi fiecare autoritate naţională ar trebui să ştie că fără asemenea oameni deviza cancelarei Merkel „Vom reuşi!” este complet iluzorie. Încrederea în statul de drept este subminată – şi aceasta tocmai în rândul celor care definesc, care reprezintă acest stat de drept. Ceea ce ar putea fi chiar fatal.
