de Constantin Florin Durgheu, avocat
Sfârșitul săptămânii trecute a fost marcat de controversele legate de respingerea contestației în anulare formulate de către Elena Udrea și ceilalți inculpați în dosarul denumit generic „Gala Bute”.
Este cunoscut faptul că, imediat după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia definitivă în dosarul „Gala Bute”, Curtea Constituțională a României a pronunțat și publicat Decizia nr. 685/2018, decizie prin care a statuat faptul că, încă din anul 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat în mod sistematic legea adoptată de către Parlamentul României, lege care stabilea ca toți judecătorii care formează completurile de 5 să fie aleși prin tragere la sorți.
Prin opunere la lege, astfel cum Înalta Curte a recunoscut prin deciziile pronunțate în alte dosare, cel mai înalt for al justiției din România a decis să ignore legea adoptată de către Parlament, sens în care a decis nelegal ca doar 4 membri ai completurilor de 5 să fie aleși prin tragere la sorți, al cincilea, respectiv președintele completului, să fie „pus cu mâna”, respectiv să fie membru de drept.
Este de necontestat faptul că, prin adoptarea acestei decizii de către Colegiul de Conducere al Î.C.C.J., numeroase dispoziții legale care reglementează corecta desfășurare a procesului penal au fost încălcate.
Prin decizia Colegiului de Conducere, Înalta Curte a decis că, la nivelul celui mai înalt for al justiției din România, nu sunt aplicabile principii precum dreptul la un proces echitabil și prin aceea că toți inculpații au dreptul și trebuie să fie judecați de către „tribunale instituite prin lege”, motiv pentru care au numit un șef al completului iar apoi s-au prefăcut că respectă dispozițiile legale de numire aleatorie prin tragere la sorți.
Decizia prin care Înalta Curte a respins contestația în anulare formulată de inculpații din dosarul „Gala Bute” este, nu doar nelegală, ci și scandaloasă.
Decizia este nelegală deoarece este mai presus de orice dubiu faptul că, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituția României, de la data publicării în Monitorul Oficial, toate deciziile pronunțate de către Curtea Constituțională sunt general obligatorii.
Decizia este scandaloasă deoarece în absolut toate dosarele similare, Înalta Curte a pronunțat decizii legale, respectiv a admis contestațiile în anulare, indiferent dacă acestea au fost formulate de către inculpați sau de către D.N.A., și a dispus reluarea apelului în fața unui complet legal constituit.
Dosarul în care este cercetată Elena Udrea este singurul dosar care a primit o soluție diferită, fapt care nu poate fi tolerat într-un stat care se vrea a fi de drept și nu „de drepți”.
Simpatiile sau antipatiile față de persoana Elenei Udrea pot fi exprimate, cel mult, în cadru privat, la o șuetă, în nici un caz oficial, în cadrul unor complete de judecată care ar trebui să pronunțe doar soluții legale, soluții care să aibă corespondent exclusiv în dispozițiile legale incidente, în probele administrate legal și în reala situație de fapt, nicidecum în simpatiile sau antipatiile pe care membrii completelor de judecată le nutresc față de o persoană sau alta.
Din cauza dorinței nelegale ca Elena Udrea să nu cumva să scape din cauza intervenirii prescripției speciale, judecătorii Înaltei Curți, nu doar că s-au discreditat personal, dar au discreditat ideea de justiție prin întrebările preliminare pe care le-au adresat CJUE pentru a identifica dacă există vreo modalitate de a nu da relevanță Deciziei nr. 685, pronunțată de către Curtea Constituțională, la data de 07.11.2018.
Deși CJUE nu a definit „riscul sistemic”, a soluționat trimiterea preliminară a Î.C.C.J. admițând că, dacă există acest „risc sistemic de impunitate” care le-ar da posibilitatea persoanelor cercetate să scape de răspunderea penală datorită intervenției prescripției speciale, atunci Instanța Supremă ar putea să aplice „pe sărite” sau „din când în când” deciziile Curții Constituționale, deși acestea sunt general obligatorii, potrivit Constituției României.
Este important de subliniat faptul că, pentru a pronunța această soluție scandaloasă, CJUE a avut în vedere Decizia MCV 2006/928/CE, decizie care, chiar dacă nu ar fi caducă, nu s-ar fi aplicat în nici un caz instanțelor naționale ci doar legislativului și/sau a executivului !
Chiar și în această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție a ales să pronunțe a doua soluție consecutiv nelegală împotriva Elenei Udrea și a celorlalte persoane care au fost cercetate în acest dosar.
Astfel, Elena Udrea și celelalte persoane care au fost cercetate în acest dosar, au fost trimise după gratii, în executarea unei pedepse profund nelegale deoarece :
1. Soluția definitivă prin care inculpații din dosarul „Gala Bute” au fost condamnați, a fost pronunțată de un complet nelegal constituit.
Fiind mai presus de orice dubiu faptul că un complet nelegal constituit nu poate pronunța o soluție legală, cu atât mai puțin de condamnare, se naște întrebarea legitimă :
S-au gândit cei 4 membri ai completului de judecată care au decis respingerea contestației în anulare la faptul că, respingând contestația în anulare, nu doar că încalcă Constituția pe care au jurat să o respecte, dar au privat toți inculpații din acest dosar de dublul grad de jurisdicție din moment ce nu au avut șansa de a fi judecați în apel de un complet legal constituit?!?
2. Fiind judecați de un complet nelegal constituit în apel, decizia nu poate fi decât nulă de drept, motiv pentru care inculpații trebuia să aibă dreptul de a-și formula apărările în fața unui complet legal constituit.
3. Persoanele care au fost cercetate în acest dosar au fost trimise după gratii după ce au fost judecate doar de prima instanță, fără a avea dreptul la judecarea cauzei în apel, în fața unui complet legal constituit.
Din cauza acestui fapt, toate persoanele cercetate în dosarul „Gala Bute” au fost private de dublul grad de jurisdicție, fapt care ar trebui să pună pe gânduri și cel mai înfocat #rezistent !
4. Cei 4 judecători care au ales „să ia lumină de la CJUE” au făcut-o nelegal, alegând să ignore Constituția și să nu dea eficiență deciziilor general obligatorii ale Curții Constituționale.
Dacă Înalta Curte ar fi decis legal, ca în toate celelalte cazuri, admiterea contestației în anulare și reluarea apelului în fața unui complet legal constituit, nimeni nu ar mai fi avut nimic de obiectat chiar dacă noul complet care ar fi soluționat apelul ar fi găsit-o la fel de vinovată sau chiar și mai vinovată pe Elena Udrea și ar fi pronunțat o condamnare chiar și mai mare.
La fel de adevărat este faptul că, dacă ar fi avut parte de o judecată corectă, în fața unui complet imparțial, atât Elena Udrea, cât și alți inculpați din dosar puteau obține soluții de achitare.
Pentru a sublinia încă o dată precaritatea deciziei pronunțate joi de către Î.C.C.J., precizez faptul că instanța de apel legal constituită ar fi avut tot timpul din lume, atât să o condamne la orice pedeapsă dorea pe Elena Udrea sau să o achite, prescripția specială intervenind doar în anul 2025 pentru unele fapte și în 2026 pentru celelalte fapte.
Din cauza „dorinței arzătoare” , evident, nelegale, de a o vedea cât mai repede după gratii pe Elena Udrea, Înalta Curte de Casație și, uneori, de Justiție, a transformat-o pe Elena Udrea în deținut politic, decizia în urma căreia a fost azvârlită după gratii având în vedere considerente care numai legale nu pot fi.
