spot_img
30.3 C
București
sâmbătă, august 13, 2022
AcasăActualitateAvocatul Elena Radu: Se tatonează terenul pentru transformarea drepturilor fundamentale în obligații

Avocatul Elena Radu: Se tatonează terenul pentru transformarea drepturilor fundamentale în obligații

-

de Elena Radu, avocat

- Reclama -

Observ in ultimul timp ca se tatonează terenul pentru transformarea drepturilor fundamentale în obligații, sub pretextul ca e pentru bine nostru (probabil ala colectiv, „binele general, comun”, nu individual).

Si vad mulți care aplaudă, ducându-se pe fenta. 

Pentru garantarea de stat a exercitarii drepturilor și libertăților fundamentale plătiți taxe și impozite ca să se creeze bugetul public din care să se suporte cheltuielile cu aparatul de stat care să vă asigure respectarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale. 

(V-am pus link cu Constitutia. Citiți titlul II – drepturi și libertăți vs îndatoriri) 

Ca să dau un exemplu pe înțelesul tuturor referitor la ce inseamna drepturi și obligații corelative: dacă închiriezi un apartament:

– ai dreptul sa îl folosești, 

– ai obligația sa plătești chiria. 

Insa, nimeni nu te obliga sa și stai în el. Dacă ai plătit chiria, e treaba ta dacă stai sau nu în apartamentul ăla. 

Revenind, dreptul la vot – e un drept (pe care care poți sa ți-l exerciți sau nu, ca de aia e drept) se vrea a fi transformat într – o obligație, dacă nu votezi sa fii amendat.

Dreptul la sănătate – e un drept (statul este obligat sa organizeze asistenta medicala și sistemul de asigurări medicale de sănătate pentru a iti asigura sănătatea fizica și mentala, ca de aia plătești contribuții la sănătate). Se vrea a fi transformat într-o obligatie: dacă nu îți faci analize anuale, sa fii amendat.

Pai, mai avem niște drepturi fundamentale:

– dreptul la mitinguri, demonstrații (libertatea întrunirilor). Pe ăsta îl transformă în obligație? Dacă nu ești mulțumit de ceea ce face statul, sa ieși obligatoriu sa protestezi, că dacă nu îți iei amendă? 

– dreptul de a te exprima liber (libertatea de exprimare). Pe ăsta îl transformă în obligație? Dacă nu îți exprimi public gândul, opinia că statul lucrează impotriva ta și nu îți mai garantează niciun drept sau libertate din cele pentru care plătești să ți le garanteze, îți va da statul amendă? 

– dreptul la orice informație de interes public. Pe ăsta îl transformă în obligație? Dacă nu ceri fiecărei autorități și instituții publice să îți spună ce a făcut cu banii încasați de la tine, ce contracte a încheiat, îți va da statul amendă?

Astea au fost numai câteva exemple.

Vi se pare aberant sa va amendeze dacă nu va exercitati drepturile respective?

Atunci gândiți-vă din nou la dreptul la vot și dreptul la sănătate (pentru ca toate intra în categoria drepturi și libertăți și trebuie tratate toate la fel), mai ganditi-va odată dacă ar trebui transformate din drept în obligație.

Iar statul, dacă se apuca el sa sancționeze neexercitarea unor drepturi, e sigur ca vrea sa ne oblige sa ni le exercităm pe toate?

Ca nu se poate asa …. unele drepturi și libertăți trebuie să ți le exerciți în mod obligatoriu, sub sancțiune, iar altele nu.

Tratamentul trebuie sa fie identic.

PS: Postarea este o demonstrație pe înțelesul tuturor a neconstitutionalitatii proiectelor de lege prin care vor sa transforme drepturile și libertățile in obligații.

Regula este că cetățeanul poate să își exercite toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituție (pentru care plătește „statul” să îi garanteze exercitarea lor).

Excepția este că UNELE drepturi și libertăți nu sunt absolute, exercitarea lor putând fi restrânsă.

Unde legiuitorul constituent a considerat ca drepturile și libertățile pot fi restrânse a prevazut în mod expres limitele și condițiile. 

Pentru unele drepturi a prevazut expres ca nu pot fi restrânse. 

Pentru altele, chiar dacă nu a prevăzut expres, nu se aplică dispozițiile art. 53 din Constituție cu privire la restrangerea exercițiului dreptului. Argumentele cu „zice CEDO sau alta convenție internațională” nu au aplicabilitate pentru ca art. 20 alin. 2 din Constituție prevede ca ele au prioritate, cu EXCEPTIA cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii MAI FAVORABILE. 

Pentru ca statul sa poată să restrângă drepturile și libertățile trebuie să fie îndeplinite anumite condiții și dovedite de stat existența acelor condiții.

La art. 53 din Constituție sunt menționate condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca statul sa poată sa restrângă exercitarea drepturilor și libertăților:

– sa o facă prin lege adoptata de Parlament, 

– restrangerea exercițiului drepturilor sa se IMPUNĂ pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav (deci statul trebuie sa dovedească ca restrangerea dreptului său libertății este necesara pentru apararea/desfasurarea/prevenirea celor indicate expres în textul constituțional), 

– restrangerea sa fie necesară într-o societate democratică, 

– masura care se impune prin care este restrâns exercițiul dreptului său libertății sa fie:

a) proporţională cu situaţia care a determinat-o,

b) aplicată în mod nediscriminatoriu, 

c) să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Cu toate ca este prevazuta ca ultima condiție la art 53, condiția „să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii” este cea mai importantă.

Ea arată că exercițiul dreptului/libertății poate fi restrâns „puțin”, dar nu de tot.

Restrangerea nu trebuie sa însemne dispariția sau negarea dreptului în perioada în care este aplicabilă restrangerea. 

Cu toate acestea, în ultimii 2 ani în care a existat un atac continuu asupra drepturilor și libertăților fundamentale, pentru a distrage atenția de la aspecte esențiale, discuțiile s-au canalizat pe îndeplinirea condiției de proportionalitate și nediscriminare.

Astfel, s-a încercat menținerea discuțiilor numai într-o „zona” în care „statul” avea argumente (valabile sau nu, nu are nicio relevanță), punându-se sub tăcere aspectele esențiale care trebuiau discutate înainte de analiza îndeplinirii oricărei condiții de restrângere:

– era vorba de o restrângere sau de o negare a dreptului sau libertății, atunci când se impunea o măsură prin care erai obligat sa faci dovada ca ești eligibil ca să dobândești dreptul? 

– Constitutia permitea sau nu restrangerea exercitării unui anumit drept/libertate cu privire la care se instituia măsura pretins a fi o măsură de restrângere a dreptului? 

– sancționarea neexercitarii dreptului transformă dreptul în obligație?

spot_img
- Advertisment -spot_img

Must Read

Asasinarea lui Abe și secta lui Moon din guvernul japonez

0
Premierul japonez Fumio Kishida va remania miercuri guvernul pe care îl conduce ţinând cont de legăturile politicienilor cu Biserica Unificării, o grupare controversată, de...