de Silvia Uscov, avocat
𝐃𝐫𝐞𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐎𝐦𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐮𝐧 𝐥𝐮𝐱 𝐬𝐚𝐮 𝐬̦𝐢 𝐥𝐞 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐢𝐭𝐞 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐢𝐧𝐞?
Textul acesta îl scriu ca pe o mărturisire a conflictului interior pe care multă vreme l-am dus între eu, avocat, și eu, observator al realității.Ca avocat, sunt cea care se raportează la chestiuni teoretice, știu norma, încerc să îi înțeleg rațiunea și spiritul, promovez ideea de dreptate, îmi ajut semenii să nu fie supuși unor abuzuri, să li se respecte drepturile, să traduc chestiunile de fapt în noțiuni juridice etc.
Urmând viziunea unui avocat, am fost contrariată la vremea declarației fostului Ministru al Justiției, dna Pruna, dar am realizat că aceasta avea dreptate în planul realității. Drepturile omului sunt un lux teoretic.Teoretic, drepturile fundamentale sunt o extindere firească a calității de ființă umană. Practic, ele nu există dacă nu ne sunt validate.Privind în istorie, am mai realizat că nu oamenii de rând fac revoluțiile, protestele, războaiele, ci sunt folosiți în conflictele dintre puteri. Și prin „puteri” nu mă refer la state, ci la oamenii puternici, care nu au granițe, ci doar interese.
Oamenii de rând pot doar spera că puterea care va câștiga din acel conflict o să aibă interesul de a le acorda și lor niște drepturi, niște facilități. Că, de exemplu, își vor fi primit răsplata de a sta în Piața Victoriei și de a se lupta cu jandarmii.Oamenilor de rând li se oferă niște idealuri pentru care sunt folosiți în conflict, iar ei, de bună-credință, cu riscul de a-și pierde prietenii, familia, libertatea, sănătatea, chiar și viața, vor lupta pentru aducerea la îndeplinire a acelui ideal.Fie că e anti-corupție, fie că este un trai decent, fie că este nediscriminare, chestiuni nobile, fără doar și poate.
M-am aflat și eu în poziția omului de rând care luptă pentru un ideal timp de mai bine de un an și jumătate. Eram înarmată cu logică și instrumente juridice ca să lupt cu legislația pandemică. Din postura de cetățean am făcut petiții, sesizări, am dat în judecată Guvernul, am explicat oricui avea răbdare să mă asculte sau să mă citească pe rețelele de socializare, și pe lung, și pe lat, de ce norme mai lipsite de noimă nu pot exista etc.Apoi am înțeles că, deși luptam de partea dreptății teoretice, la nivel practic puterea era de partea cealaltă, iar eu eram doar un instrument de bună-credință care face jocul aparentei democrații. Înțelegerea mi-a fost facilitată și de faptul că eu crezusem că factorii de decizie nu văd că împăratul e măcar pe jumătate gol și că e nevoie să le arătăm acest lucru, dar, de fapt, vă spun că așa îl văd și ei, doar că au diverse motive pentru a spune în continuare ce haine minunate are.
În acel moment m-am oprit.Acest lucru nu înseamnă că, dacă se vor schimba polii de putere, împăratului nu-i va fi arătată cu degetul splendoarea goliciunii sale. Dar nu pentru că noi, oamenii de rând, am strigat asta până ne-am pierdut și vocea, unii și rațiunea, ci pentru că zarurile au căzut altfel pe tabla puterii și atunci ar fi mai de folos să ni se prezinte nerușinarea cu care a mers atâta timp fără pantaloni și desculț.Așa mi-am dat seama că fiecare câștig al oamenilor de rând a fost o aparență. Plicurile galbene? De fapt nu au mai fost de folos după un timp. Plimbarea în cătușe prin fața camerelor? Trebuia să avem și noi un PR bun pentru străini, dar putem renunța după ce ne-am atins scopul. Și tot așa.La nivel teoretic, există o a treia putere în stat, Justiția, care ar trebui să transpună din teorie în practică chestiunea cu drepturile. Realitatea e că Zeița Justiției are arma cam tocită. Cu arma ei tocită, mai nimerește din când în când măcar să lovească în capul nedreptății și s-o mai amețească, dar de multe ori lovește pe lângă sau chiar în capul tău, cel care ai îndrăznit să o deranjezi atunci când e năzuroasă. Așa că nu-mi rămâne de aici înainte decât, ca avocat, să arăt înspre capul nedreptății, sperând și făcând tot posibilul ca de fiecare dată să mă vadă și să mă accepte și ca apărător al ei, iar ca cetățean, să o rog să își mai ascută arma și să mai scriu, dar nu a la longue, ci o dată și bine despre un subiect de actualitate din perspectiva unui profesionist al Dreptului, ca să nu ne obișnuim cu practica și să uităm teoria și ca să ofer idealuri celor care vor să-și încerce norocul la zarurile puterii, urmând ca vremelnic să ne garanteze îndeplinirea lor…adică să ne ofere luxul drepturilor.La multi ani de 10 decembrie, Ziua Internațională a Drepturilor Omului!
