de Elena Radu, avocat
Cazul crimei de la Sibiu:
Soc și groaza.
Si se zbătura ele autoritățile în neputința lor și identificara „criminalii”, taca-paca, repede, ieșiră în conferința de presă că i-au identificat, ca gata, e ca și rezolvat cazul.
Numai ca identificara nimic. În loc de nea Ionel, terfelira un nea Gigel care nu avea săracul nicio treaba în propoziție.
Asa ca „identificarea criminalilor” nu prea e.
Ceea ce ar trebui sa ne pună foarte tare pe gânduri este cum au ajuns ei la nea Gigel ca să se ducă sa îl fileze, sa sara pe el, sa ii pună cătușele, sa îl plimbe prin tara cu mașina?
Ca semăna, dar nu prea răsărea.
Nu cred ca a zis nici vreun polițist, nici vreun procuror, ca a visat el noaptea ca undeva, pe un coclau, printr-un sat la niște sute de km este un nea Gigel care parca ar aduce cu unul dintre criminali, conform nu știu cărei probe.
Nea Gigel a fost asa….. nefericitul câștigător al identificării apărute din spumele marii.
Cel mai probabil, în era digitalizării, nea Gigel a fost „identificat” cu softurile de recunoaștere faciala, „inteligenta artificiala”.
Și-acum apare problema: dacă digitalizarea înseamnă să fii identificat ca autor al unei crime săvârșite la niște sute de km, oare e pentru binele nostru?
Daca astfel de soluții vor deveni regula, ce șanse ai sa te mai aperi și sa dovedești ca nu ai fost tu autorul unei crime?
Cât va mai fi ascultata și „povestea” ta?
Acum in spatele unei oglinzi erau niște oameni și stai asa ca nu e asa, ca nea Gigel asta nu e nea Ionel.
Însă, dacă nu mai sunt oamenii și totul e „din soft”, cum vei putea sa combați softul, ca să arăți ca nu e cum zice el?
Credeți voi ca aia care vor crea, gestiona și controla cu softul ala totul, vor recunoaște vreodată ca softul a greșit, ca e o eroare?
Asta în condițiile în care pentru softul ala ei vor incasa bani, vor avea o „poziție privilegiată” pe care orice eroare recunoscuta poate sa le-o anuleze.
Credeți ca pentru ei va conta viata unui om sau apărarea softului și afacerii lor?
Sa revenim iar la zilele noastre:
Nu știu care sunt probele din care rezulta indiciile ca nea Ionel ar fi fost făptașul.
Dar dacă de la Ionel ajunseră la nea Gigel, polițiștii aia cred ca au analizat și ei asa: nume, prenume, locul de munca, „rutele” pe care a mers și pe unde a fost în ultimele 6 luni, conform „semnalului” telefonului (ca doar știm ca ne monitorizează pe toți asa și au acces la istoric). În primul rand, numele nu „pupa”.
Si cu toate astea s-au dus, l-au filat și l-au săltat pe nea Gigel și l-au dus la Sibiu, sa fie siguri.
Care va sa zică, încă de azi „softul” are o mare „credibilitate”, contrar evidentei.
Ca dacă nu ar fi avut, nu-l saltau și nu-l plimbau pe nea Gigel.
Numai ca încă nu e legalizata la scara larga. Ca dacă era, nea Gigel era arestat preventiv azi, ca asa zicea softul, ca el e.
Deci, ne place cu digitalizarea asta în tot și toate?
E ea sigura și eficienta?
Ne asumam toți riscul ca într-o zi sa fim oricare dintre noi în locul lui nea Gigel și sa nu putem sa combatem nimic pentru ca a zis softul, iar dacă a zis sigur e asa?
PS: nu, nu e o simpla greșeală omeneasca.
E o problema care poate fi generalizata la scara larga, dacă nu luam masuri ca cel care analizează și decide sa fie omul, nu softul.
Trebuie sa ne păstrăm naiba actele de identitate în format fizic, ca e posibil sa trebuiască sa ne trezim într-o zi ca trebuie sa demonstram ca eu Gigel nu sunt Ionel, sunt chiar Gigel.
