Jurnalele străine s-au preocupat la sfârșit de an mai abitir cu politichia românească decât presa română, de parcă alchimia în căutare de subiecte a dat la București și pe neașteptate de… aur! Bineînțeles, partidul A.U.R. „Evrica“ românilor a uimit, alegătorii au fost cei care, de Sf. Nicolae, au înțeles și au ales, precum anticul Arhimede din Siracuza, despre care se spune că ar fi fugit pe stăzi uitănd că e dezbrăcat. Alegerile au dat cu virgulă…
Nu doar nevolnicul Pe-Se-De – care nu s-a supus voinței șefului statului de a intra în lada de gunoi a istoriei ci a mai și câștigat alegerile – a uimit. AUR, apariția-surpriză, care a ocultat pandemia, aceasta permițându-i spectaculoasa apariție, pare a fi o epifanie pentru mulți. Interesul trezit de AUR în presa străină persistă și la începutul lui 2021.
„Folclorul, tradiția, credința și retorica patriotică sunt poate mai aproape de viața acelora care simt că au fost forțați să emigreze datorită deceniilor de politică eșuată decât promisiunile liberale de piață, liberalizarea și dereglementarea“, este un citat care dă de gândit din una dintre cele mai interesante relatări, apărută pe 30.12.2020 în cotidianul austriac „DER STANDARD“. Citând site-ul universitar vienez Eastblog, sub semnătura lui Henry P. Rammelt, care trăiește la București și a studiat științele politice și sociologie, predă ca la SNSPA, cotidianului austriac de centru stânga i-a reușit să publice o analiză amplă, pertinentă, cu zeci de comentarii din partea cititorilor, atrâgând clar atenția asupra pericolului dislocării spre dreapta și având subtitlul: „Restructurarea spectrului partidelor pare să fie în plină desfășurare“, vezi:
www.derstandard.at/story/2000122614603/rechtsruck-in-rumaenien-nach-der-parlamentswahl.
Profesorul Rammelt, cunoscut publicului larg și prin documentarul „Portavoce“ despre cultura protestului stradal în România de astăzi, explică ce-și propune AUR: „urmărește să reunească (din nou) etnicii români dincolo de granițele naționale, semănând astfel puternic cu Partidul România Mare (PRM), care a fost fondat în 1991. Conform propriei imagini, patru valori structurează politica partidului: familia, națiunea, credința creștină și libertatea. Observând această enumerare, AUR poate fi destul de bine clasificat. Pe lista partidului și în mediul limitrof de sprijin există și numeroase personalități care nu se sfiesc să se folosească de resentimente antisemite, rasiste sau xenofobe (…)”.
Analiza lui Rammelt, care s-a preocupat în scrierile sale cu așa-zisul „activism recreativ“ drept parte caracteristică a implicării politice lesnicioase dar uimitoare, fiind astfel mai ușor de acceptat decât activismul de tip clasic și probabil mai puțin influențat de orice ideologie, devine cu adevărat interesantă când vine vorba despre evenimentele așa-zis neconvenționale (de campanie electorală) organizate de AUR: „Printre altele, partidul a chemat la un protest în Piața Victoriei din București în luna septembrie. Au fost ridicate corturi cu o precizie geometrică în jurul unui autobuz de campanie impresionant și modern, iar imnul național al României și alte cântece patriotice au răsunat în piață. Atmosfera semăna cu un amestec de „68Sit-in“ (ocupare& poziționare, în spiritul mișcărilor de protest studențești din 1968, at) și politică folclorică cu o atmosferă de foc de tabără.“ (…)
Prin narativul apariției sale, repertoriu și retorică, AUR se califică în mod clar pentru o etichetare de partid „mișcare“ (…). Cu toate acestea, mobilizarea campaniei electorale bazată pe teme precum „corupția elitelor consacrate” și referirea publică despre „schimbarea necesară” nu este o politică exclusivă a AUR. Multe în acest sens sunt similare modelului de argumentare al USR-PLUS (…), explică profesorul, care continuă: „Ambele partide, AUR și USR, sunt partide-mișcări și tocmai din acest motiv au similitudini în strategiile lor de mobilizare. Cu toate acestea, există, fără îndoială, diferențe importante, nu numai în ceea ce privește direcția ideologică din care provin criticile lor față de elite cât și în ceea ce privește solicitările lor politice reale. (…) USR-PLUS a plusat în rândul românilor din străinătate și a crescut în acest an, îmbunătățind rezultatul USR la alegerile generale din 2016 (28,88 la sută) la 32,59 la sută. AUR-ului i-a reușit un succes surpriză în diaspora cu 23,24% și a devenit cea mai puternică forță în Germania (35,33%), Italia (34,61%) și Grecia (30,28%)“.
Anecdota despre Arhimede, probabil doar atribuită lui, savantul din Grecia antică care a inventat metoda de a determina volumul unui obiect de forma neregulată, ar fi putut să-i dea astăzi mai mult de gândit Președintelui Iohannis, profesor de fizică, adulatul de altă dată al presei (germane). Arhimede trebuia să rezolve dilema dacă aurarul a furat o parte din aurul coroanei votive, dar fără a o distruge, adică fără s-o topească… În timp ce făcea baie, Arhimede a observat că intrând din ce în ce mai mult în cadă, cantitatea de apă, revărsată în afara ei, creștea. Astfel dacă coroana are o densitate mai mică decât a metalului prețios, având și urme de argint, mai simplu spus „AUR“-ul fiind…, cu de toate, va disloca mai mulți alegători datorită volumului…, un demers politic lesne de înțeles, se adresează mai multora. Această diferență de flotabilitate electorală produce o forță mai mare… iar apa, precum voința poporului la urne, este incompresibilă în condiții normale.
Rammelt se întreabă parcă retoric: „Rămâne de așteptat dacă unul sau altul dintre partide va încerca să preia electoratul AUR (atât despre oculta alchimie, at) și dacă astfel întregul spectrul se va înclina spre dreapta sau dacă totuși vor exista reorientări care nu se bazează doar pe retorica naționalistă“. Rămâne deci de văzut cine va înghiți pe cine… Autorul simplifică în favoarea înțelegerii atunci când se referă doar la „retorică“, deoarece mișcarea – cu nume de metal prețios – e mai mult decât vorbărie în bula fb-ului. E o reacție de tip „Evrica“ și la exagerările „mișcării surori”, a USR-ului (ajuns la putere), în truda comparabilă a ambelor cu uneltele iscusite ale combaterii apatiei politice la români sub imperiul neîncrederii generalizate. „AUR promovează unificarea cu învecinata Republica Moldova, este eurocritic și reprezintă poziții creștine, conservatoare de dreapta“, scria Cathrina Kahlweit în cotidianul german, Süddeutsche Zeitung, din 22.12.2020 sub titlul „Fără încredere“, interpretând participarea scăzută la scrutinul parlamentar drept adevăratul vot de neîncredere adresat politicii românești. (at)
