de Constantin Florin Durgheu, avocat
Ieri, 17 mai, pe intervalul orar 15,00 – 17,00 am avut plăcerea de a fi unul dintre invitații lui Alex Ferariu la emisiunea „Deschide lumea”, în platoul Realitatea Plus.
Unul dintre subiectele abordate a fost cel referitor la dorința furibundă a unora de a se reduce drastic veniturile, în special pensiile, judecătorilor, procurorilor, polițiștilor și militarilor.
Referitor la militari, s-a discutat și despre necesitatea/posibilitatea măririi pensiilor veteranilor de război.
Acest ultim subiect nu a stârnit controverse virulente deoarece orice om normal la cap, care gândește și simte românește, nu poate fi decât de acord cu mărirea pensiilor puținilor veterani de război pe care îi mai avem în viață.
Un popor care nu își cunoaște istoria și nu își respectă eroii, nu are viitor.
Opinia mea referitoare la subiectul dat de dorința arzătoare a multor mai mult sau mai puțin #rezistenți, de reducere a pensiilor de serviciu ale judecătorilor și ale procurorilor a stârnit, nu doar aprige controverse, dar mi-a adus și numeroase injurii grosolane, invocată fiind, deși nu are nicio vină, și mama mea.
Teoretic, nu ar fi trebuit să dau nicio atenție unor persoane care au dovedit că sunt atât de mici, raportat la caracter, încât să mă trimită zgomotos în origini deși nu ne cunosc nici pe mine, nici pe mama mea.
M-am decis să scriu acest articol deoarece subiectul este de o importanță covârșitoare pentru societatea românească.
Toată lumea își dorește o justiție independentă, justiție înfăptuită, pe lângă avocați, de judecători și procurori bine pregătiți profesional, echilibrați și total imparțiali.
Societatea are dreptul de a pretinde oricărui judecător sau procuror să aibă o înaltă ținută în înfăptuirea actului de justiție, să fie elegant, nu doar vestimentar, dar și în exprimare, să fie un excelent profesionist și, evident, să pronunțe toate soluțiile exclusiv raportat la reala situație de fapt și la probele administrate în mod corect și onest, cu respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Cu alte cuvinte, orice cetățean onest are dreptul de a pretinde oricărui judecător sau procuror să fie total independent și echidistant, astfel încât nicio soluție să nu poată fi criticată în mod onest din perspectiva respectării tuturor drepturilor și libertăților fundamentale garantate, atât de către Constituție, cât și de către dispozițiile C.E.D.O..
Mai mult, atât societatea în ansamblu, cât și individual, orice cetățean, are dreptul de a pretinde și obține, nu doar excluderea din magistratură, ci și tragerea la răspundere, inclusiv penală, a oricărui judecător sau procuror care, în exercitarea profesiei, a comis grave abuzuri, dispunând trimiterea în judecată și/sau condamnarea unor oameni nevinovați, exclusiv în baza unor probe ticluite sau obținute în mod nelegal.
Nici un judecător sau procuror care nu are timp sau nu are dorința de a administra probe esențiale și în favoarea, nu doar în defavoarea suspectului sau inculpatului, sau care provoacă o persoană să săvârșească ori să continue săvârșirea unei fapte penale cu scopul de a obține probe, ori care pronunță soluții generate de presiunea exercitată de opinia publică sau alte instituții de forță care nu au ce căuta în procesul înfăptuirii justiției, nu are ce căuta în nobila robă a judecătorului sau procurorului.
Românii, în general știu să ceară, fiind experți în a pretinde altora un comportament corect și decent, uitând și de obligațiile corelative.
Societatea are dreptul de a le pretinde magistraților, multe alte lucruri în plus în afara celor enumerate de mine, în mod succint, dar ce le oferă în schimb ?
Pentru a fi clar pentru toată lumea, inclusiv pentru oamenii politici, pensiile judecătorilor și ale procurorilor nu sunt pensii speciale, ci pensii de serviciu.
Un judecător sau un procuror are foarte multe restricții, neavând dreptul legal de a obține venituri în afara salariului, decât în calitate de cadre didactice la universități de profil. Nimic altceva.
În acest context, orice tânără persoană care s-a decis să urmeze cariera de judecător sau procuror și-a asumat faptul că, toată viața cât va exercita această profesie, se va limita exclusiv la veniturile legale pe care le poate realiza.
Este oare corect ca, după o viață întreagă dedicată profesiei, după ce a ieșit la pensie, un judecător sau procuror să se trezească cu pensia drastic micșorată din cauza populismului unor politicieni și a neînțelegerii de care dau dovadă numeroși compatrioți ?
Deoarece până acum am prezentat câteva dintre argumentele în favoarea menținerii cuantumului pensiilor judecătorilor și procurorilor, în cele ce urmează voi expune și câteva argumente contrare.
Argumentele în favoarea reducerii pensiilor magistraților pot fi grupate în două categorii :
1. Din prima categorie fac parte susținerile populiste ale politicienilor, susținerile potrivit cărora prin reducerea așa ziselor pensii speciale (ei, săracii, nici măcar nu știu faptul că pensiile magistraților sunt de serviciu, nu speciale), guvernanții fac rost de resurse financiare care pot fi redirecționate în alte domenii.
2. Din a doua categorie fac parte frustrările cetățenilor, frustrări care pot avea diverse explicații, inclusiv propria experiență nefastă pe care au avut-o cu prilejul judecării unui proces care-i privea sau îi privea pe cei apropiați lor.
Fără discuție, au existat mult prea multe derapaje, atât ale unor judecători, precum și ale unor procurori.
„Faptele de vitejie” ale diverselor „Unităților de Elită” ale D.N.A., nu pot fi uitate, știut fiind faptul că timpul poate schimba unele lucruri, dar nu poate șterge amintirile !
La fel, nu pot fi uitate nici sentințele pronunțate în urma unor adevărate mascarade judiciare, nicidecum în urma unor procese echitabile.
Dar asta nu înseamnă că, nefiind de acord cu susținerile mele din timpul emisiunii, susțineri potrivit cărora pensiile de serviciu ale judecătorilor și ale procurorilor trebuie să rămână neatinse, persoane care se pretind a fi elevate, exclusiv pentru că pretind că au absolvit o facultate respectabilă, precum Facultatea de Muzică din București, pot eructa public, pe pagina mea de Facebook mizerii precum :
„Zău, usr-istule ???? Nu știu să scriu corect ?!? Învață-mă tu să scriu, lua-te-ar mama dracului! Am scris corect înjurătura, slugă ? Meriți să fii înjurat birjărește, la ce jocuri mizerabile practici ! Oare cine mama naibii te-a făcut vedetă TV, la cât ești de <alunecos> ? Unde crezi că vei ajunge? În politică … never, slugă !
Nu, pensiile magistraților NU trebuie să rămână la nivelul la care sunt, acestea sunt o adevărată HOȚIE de la bietul contribuabil !
Magistrații sunt HOȚII, CORUPȚII PUTREGAIURILE, PARAZIȚII bietului popor plătitor de taxe ! E părerea mea. Greșesc ? Nu cred!”.
Pentru a nu fi acuzat de plagiat, trebuie să menționez „sursa” : „doamna” Viorica Ghiță, care, potrivit propriilor mențiuni de pe pagina ei de Facebook, a absolvit Facultatea de Muzică din București și trăiește în Baia Mare.
Trebuie menționat faptul că, așa – zisa doamnă mi-a dat răspunsul anterior citat, după ce i-am răspuns elegant jignirilor și înjurăturilor de mamă pe care mi le-a adresat, ca urmare a poziției mele în favoarea menținerii la același cuantum a pensiei magistraților, poziție pe care am exprimat-o public, într-un platou T.V..
Am relatat această „pățanie” deoarece consider că este nevoie de un restart în mai multe domenii, dintre care menționez doar două :
Este nevoie de un restart în activitatea judecătorilor și procurorilor astfel încât, măcar de acum înainte, să nu mai existe derapaje care să genereze astfel de opinii, precum cea exprimată public pe pagina mea de Facebook de „doamna” Viorica Ghiță.
Nu poate fi contestat faptul că, din cauza unor derapaje / abuzuri punctuale, nu pot fi blamați toți judecătorii și procurorii din țară, majoritatea absolută fiind dată de persoane educate, bine pregătite profesional.
Este nevoie de un restart și în ceea ce privește comunicarea publică a opiniilor personale.
Faptul că nu ești de acord cu opinia exprimată de altă persoană, nu înseamnă că ai dreptul și poți să o jignești, FĂRĂ A SUPORTA CONSECINȚELE LEGALE !
Evident, degeaba i-am reprodus așa – zisei doamne, cuvintele pline de înțelepciune ale regretatului Ion Rațiu : „Am să lupt până la ultima picătură de sânge pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”, fiind mai presus de orice dubiu, din răspunsurile pe care mi le-a dat, că nu a înțeles nimic !
Deși răspunsul la întrebarea din titlu este mai mult decât evident, susțin cu tărie, chiar și cu riscul de a suporta și alte înjurături din partea unor persoane frustrate sau de a recepționa apostrofările colegilor de breaslă care nu au ezitat să îmi reamintească faptul că numeroși judecători cenzurează în mod arbitrar onorariile avocaților, faptul că, pentru a avea o justiție așa cum ne dorim, atât judecătorii, cât și procurorii, trebuie să beneficieze, atât de salarii, cât și de pensii al cărui cuantum să fie semnificativ și, implicit faptul că nimeni nu trebuie să se atingă de pensiile magistraților.
