de Felicia Nichita-Toma, articol preluat din Zorile Bucovinei, Cernăuți
Nu ne lipsiți de dreptul de a ne ruga în Limba Maternă – Româna! Nu ne furați bisericile!
La Cernăuți, respirând în durerea simţirilor ce ne răscolesc sufletul, constatăm cu tristețe că trăim timpuri dezastruoase și parcă nu mai este loc de mai rău, dar observăm că zi de zi soarta românilor înstrăinați apasă cu o nouă suferință. Furtunile s-au întețit nu doar asupra școlilor noastre, ci fac ravagii, încercând să dărâme ultimele bastioane de apărare a identității, a Limbii Române, care ne-au fost, ne sunt scut și apărare – sfintele noastre altare – Bisericile ortodoxe.
Mă doare sufletul când aud sau citesc comentarii la materialele postate pe Facebook de ”Zorile Bucovinei”, scrise de români din Țară, care habar nu au cum au trăit buneii, străbuneii noștri sub cizma rusului ”eliberator”, cum au luptat, în ce chinuri cristice au murit, cum existăm și noi, dar ne critică și ne învață cum să procedăm. Or, e ușor să stai într-o țară din Occident și să dai povețe, să spui cât de bine ne-a fost cu rusul. Mă mir că n-au ales să locuiască în Rusia. Să vadă cât e de bine, dar stau la călduț, în confort și libertate.
Nu avem atât de mulți ierarhi care să fie trup și suflet cu noi în momente de grea cumpănă pentru neamul românesc din această parte de Țară, ”cea mai frumoasă parte din trupul Moldovei”, după cum scria Marele Eminescu, și nici prea multe biserici care să stea scut de apărare a Limbii Române, dar fosta Capela Mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” din Cimitirul vechi din Cernăuţi, scoasă din paragină de regretatul patriot român, protoiereul Mihai Ivasiuc, la altarul căreia odihnesc 2 episcopi şi 5 mitropoliţi ai Bucovinei, care străjuiește cu aura divină monumentul românilor martirizați, victime ale represiunilor imperiului sovietic rus, mormântul lui Aron Pumnul, dar şi mormintele altor mari personalităţi care s-au consacrat idealurilor neamului, au adus o plus valoare culturii, au avut o contribuție colosală la făurirea istoriei, și care-şi dorm veşnicia în acest panteon al neamului românesc, ne e scumpă, e un loc sfânt pentru noi, la fel precum și celelalte sfinte lăcașe de închinare, unde rugăciunile se înalță spre Domnul în limba română.
Înălţată în 1881 de Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, ca criptă pentru Mitropoliții Bucovinei și Dalmației, sfințită în 1884 cu hramul ”Sfinții Trei Ierarhi”. în criptele din subsolul căreia şi-au aflat odihna veşnică Mitropoliţii Bucovinei şi toţi ierarhii români ai Bucovinei – . episcopul Dositei Herescu, mitropoliții Teofil Bendele, Teoctist Blajevici, Arcadie Ciupercovici, Silvestru Morariu Andrievici, Vladimir de Repta, Nectarie Cotlarciuc, profanată de ”eliberatori” și dărâmată în timpul ocupației sovietice, la temelia căreia și-a zidit sufletul regretatul preot martir Mihai Ivasiuc, vrednic slujitor la altarul credinței și neamului, care a militat pentru Limbă, Credință și Identitate, a fost recent închisă și sigilată, la indicația oficialităților ucrainene, în urma unei decizii judecătorești.
Iar duminică, 25 august 2024, când credincioși români și nu numai, au venit să înalțe o rugăciune Celui de Sus, părintele Cristofor Gabor, parohul Capelei Mitropolitane, a fost nevoit să oficieze serviciul divin sub cerul liber, iar în predica sa s-a referit la situația dramatică a românilor din nordul Bucovinei care sunt lipsiți și de dreptul de a se ruga în limba maternă, cărora li se fură nu doar limba, ci și bisericile.
Credincioșii s-au rugat sub cer liber cu sufletul deschis către sfântul altar al neamului. În timpul serviciului divin în fața Capelei Mitropolitane cu hramul ”Trei ierarhi” din Cimitirul vechi din Cernăuți a intervenit poliția, însă slujba a continuat fără careva incidente.
Ne doare sufletul, e o durere mare faptul cum procedează autoritățile ucrainene. Or aici lucrează tot agenți ruși… Acest sfânt locaș a fost construit, reparat și pe bănuții enoriașilor, care acum sunt nevoiți să se roage în fața Capelei, fiindcă cineva a hotărât că în cimitir nu e locul unei bisericuțe, unde să se oficieze servicii divine. Anul trecut toate societățile național-culturale au semnat o adresare către autoritățile ucrainene să ne lase să ne rugăm și să ne închinăm în pace la acest sfânt altar al neamului – Capela Mitropolitană cu hramul ”Trei ierarhi” din Cimitirul vechi din Cernăuți. Însă n-am fost auziți!
Recent am aflat, Capela Mitropolitană cu hramul ”Trei ierarhi” din Cimitirul vechi din Cernăuți se va suborbona, conform comisiei, Bisericii ortodoxe autocefale ucrainene.
Câteva momente din viața duhovnicească a paraclisului, al ierarhilor care au slujit aici
Deşi paracliserul a fost închis în perioada sovietică, până în 1992, şi-a primit cu bucurie din nou enoriaşii, când părintele Mihai Ivasiuc, cu binecuvântarea actualului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a ridicat din ruine acest templu al ortodoxiei, Sfinția Sa păstorind cu evlavie până în ultimele clipe ale vieții, în 2007, când a plecat la cele veșnice, apărând spiritualitatea ortodoxă românească şi prin încercarea de constituire a Vicariatului Ortodox Român la Cernăuți, în consecinţă trecând prin multe încercări, după cum povestea colegul nostru, scriitorul Dumitru Covalciuc, preşedintele Societăţii „Arboroasa”: „Cu părere de rău, părintele Mihai Ivasiuc a avut de suferit şi din partea unor români – 3 dintre care l-au îmbrâncit şi i-au luat cheile de la Biserica din Corovia, pe când era acolo paroh, numai pentru faptul că a cutezat să deschidă clase româneşti la şcoala din localitate. Când a preluat Capela Mitropolitană, aici era un adevărat haos – în ajunul Crăciunului din 1996 nişte vandali au spart 526 de cripte din cimitirul vechi şi oasele erau împrăştiate în faţa paraclisului. Părintele Ivasiuc le-a adunat, le-a pus în racle şi le-a înhumat. Când a început să slujească aici, Mihai Ivasiuc a introdus o frumoasă tradiţie ca în noaptea Învierii Domnului să aprindă lumânări mari de cununie la mormintele personalităţilor marcante ale Bucovinei. Era o Înviere nemaipomenit de frumoasă! Pe unde a slujit – Bisericile din Hârbovăţ, Cotul Bainsc, Valea Cosminului, Corovia – a lăsat amintiri foarte frumoase
Când am înfiinţat Societatea „Arboroasa”, ne-am adunat la Stejarul lui Ştefan cel Mare din Codrii Cosminului, la biserica locală fiind paroh Mihai Ivasiuc, care ne-a povăţuit cum se pune crucea şi ce se scrie pe ea. Iar când s-a sfinţit Crucea, a venit cu o gospodină din sat, îmbrăcată în naţional, cu un băieţel pe umăr, primul copil ce s-a născut în sat în 1990, pe care îl chema Ştefan, a pus un bucheţel de flori la Crucea lui Ştefan cel Mare, de la Ştefan cel mic. Preotul Mihai a avut un curaj deosebit! A fost în fruntea luptei cu autocefalii ce au venit să cucerească Biserica de la Universitatea Cernăuţeană. Preotul Ivasiuc s-a înfăşurat în Tricolor şi s-a pus în calea lor în pragul Bisericii, căci peste preot nu se trece. Însă ei, hainii, au trecut şi peste preot. Iar în timpul „revoluţiei” (cum îi spun) românilor din nordul Bucovinei din 17 septembrie 1991, când am pichetat sediul Administraţiei Regionale de Stat, cerându-ne dreptul la Limbă şi Tricolor, părintele Mihai Ivasiuc a fost în frunte, a hrănit mii de oameni, aducând din propriile-i mijloace pâine, salam, slănină, apă şi cafea, văzând că au venit să ne provoace, a zis la un moment mulţimii adunate: „În genunchi!”. „Nu stăm în genunchi în faţa ocupanţilor!”, am spus. „Nu! Doar în faţa Tatălui Ceresc!”, a răspuns preotul. Şi mulţimea cânta: „Dă-ne Tricolorul, Limba cea Română!”. Au fost nişte acţiuni ce nu se uită! Îmi pare rău că a plecat în veşnicie şi odată cu el şi-a încetat activitatea Societatea Creştin-Ortodoxă „Mitropolitul Silvestru Morariu” şi Societatea „Doamnele Române”, reînviată și condusă de soţia regretatului preot, Victoria, care a avut şi ea de suferit mult, fiind nevoită să părăsească Cernăuțiul.
Adunările Societăţii „Mihai Eminescu” nu începeau fără binecuvântarea lui Mihai Ivasiuc. Astfel, în timpul primului Congres al românilor din nordul Bucovinei ce a avut loc în Parcul Central din oraş, toată adunarea l-a aşteptat până a sosit. Dacă atunci am fi avut măcar 10 asemenea preoţi ca Mihai Ivasiuc, cu un asemenea elan patriotic, am fi ajuns mult mai departe. Dă Doamne să avem demni urmaşi de-ai continua vrednicia de preot, opera-i bisericească şi patriotică”.
Spre regret, nu mai avem sau avem foarte puțini asemenea duhovnici spirituali, adevăraţi patrioţi ai Neamului, care să aprindă şi să menţină în inimile românilor din nordul Bucovinei flacăra iubirii de NEAM şi ŢARĂ, flacăra speranţei în Renaşterea Naţională.
”O națiune care nu-și respectă trecutul, obiceiurile creștine, un popor care-și pierde credința și nu cultivă iubirea față de moșie și strămoșii săi este un popor condamnat la pieire”, scria Nicolae Iorga.
Înnobilat de simțiri naționale, de un mare curaj și avânt patriotic, mare ierarh care a apărut printre noi odată cu deșteptarea națională, care s-a consacrat mărețelor idealuri ale neamului cu același duh jertfelnic cu care slujea lui Dumnezeu, Mihai Ivasiuc a fost un duhovnic ce ne lipsește mult. Azi constatăm cu regret că mai toţi marii luptători-patrioţi ai Neamului. care s-au aflat în fruntea mişcării pentru renaşterea noastră spirituală şi naţională la începutul anilor’90 ai secolului precedent, au trecut la cele veşnice şi ducem lipsa unor asemenea personalităţi. Printre Românii de vază, care au lăsat urme adânci în istoria ţinutului bucovinean, e şi regretatul părinte Mihai IVASIUC, preot martir, vrednic de amintire şi de pomenire, care a militat pentru Limbă, Credinţă şi Identitate.
Ni se reduc orele la română, ni se închid școlile, până și bisericile, într-o țară care tinde spre democrație, care are susținerea noastră, a românilor deveniți minoritari la ei Acasă, care are în cursul ei european sprijinul Patriei noastre istorice – România, ajutor constant în groaznicul război cu invadatorii ruși…
Atâta timp cât în Ucraina va continua politica… sovieticilor, a imperiului rus, n-o să fie nimic bun, nici liniște, nici libertate, nici egalitate în drepturi, nici democrație!
Ce ne mai așteaptă?
