COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS):
Anticorupția mioritică se dezumflă văzînd cu ochii, iar din interiorul structurilor responsabile cu ea vin în valuri dezvăluiri cutremurătoare despre abuzurile incalificabile comise în numele justiției. Știm deja că mari dosare s-au făcut ilegal, de către un binom SRI-DNA fără cadru legislativ, că interceptările și denunțurile au ținut loc de probe, că la CEDO condamnările pe adresa statului se țin lanț, că tribunalele resping dosarele procurorilor pe bandă rulantă. Știm că ziariști dubioși, care-și luau lumină din pădurea Băneasa, au susținut la ordin, în media, anticorupția pînă și-au falimentat locurile de muncă, iar acum sunt ”recuperați” de sistem prin tot felul de structuri/sinecuri ale statului. Cireașa de pe tort și ce s-a observat mai puțin, însă, e că, în ultimii 15 ani, a existat și un cor parlamentar ”profesionist” al menestrelilor anticorupției. Un cor ai cărui membri au sfîrșit, mai toți, culmea, după gratii, ori mai au un pic pînă acolo.
Să urmărim o scurtă selecție de declarații politice sforăitoare, închinate de-a lungul anilor, în parlament, pe altarul anticorupției, cu precizarea că majoritatea zdrobitoare a vorbitorilor de mai jos – din mai toate partidele – au avut nu una, ci repetate asemenea luări de poziție.
Semn că ele nu erau ocazionale, ci strategice.
Azi, cu toții sunt penali: condamnați definitiv sau parțial, băgați deja după gratii sau foarte aproape.
Cu toții se întreabă, probabil, unde au greșit?
Doar au ”servit” fierbinte cauza zeiței Themis.
Se pare că, la fel ca revoluția, și anticorupția își devorează nemilos fiii.
Foarte interesant și sugestiv, totodată: aproape toți aceștia comiteau faptele penale de corupție în același timp sau după rostirea tiradelor din parlament în favoarea luptei anticorupție. Ceea ce nu lasă loc decît unei explicații: cu toții s-au crezut imuni în fața legii doar pentru faptul că se manifestau zgomotos în favoarea ei.
Și făceau, astfel, jocul sistemului, a cărui jucărie preferată a fost anticorupția, în ultimii 12-13 ani.
Au crezut că sistemul îi va ierta pentru asta. Că va închide ochii la mizeriile lor.
S-au înșelat amarnic.
Sistemul te folosește și te aruncă mai apoi, ca pe o zdreanță murdară și netrebnică.
CUM AU SPRIJINIT PENALII ANTICORUPTIA IN PARLAMENT
”Din postura de buldog de pază al democraţiei, PSD vine şi depune o moţiune simplă pe tema justiţiei în care anunţă că demască toate “neregulile” existente în sistem. Poate, poate, aude de ea şi domnul Frattini. Ei bine, PSD a fost lăsat în offside. Şi nu de către actuala Putere, ci chiar de către oficialul european, domnul Franco Frattini. Acesta a spus fără echivoc: “La sfârşitul lui 2004, eram mai degrabă pesimişti în ce priveşte capacitatea României de a accelera reforma în sistemul de justiţie. Cu toate acestea, astăzi sunt în măsură să vă împărtăşesc atât satisfacţia noastră pentru ceea ce s-a realizat în ultimele 9 luni, precum şi aşteptările noastre pline de speranţă cu privire la viitorul sistemului juridic românesc”. Deci concluziile sunt clare pentru CE. PSD a tras la jug în zadar pentru a deforma realitatea.”
4 octombrie 2005 – Autor: Relu Fenechiu. Condamnat ulterior la 5, respectiv 3 ani și 10 luni închisoare pentru corupție
”E ruşinos că un asemenea megaescroc, Gabriel Bivolaru, sub pulpana partidului său, şi-a găsit ani la rând azil şi refugiu aici, sub cupola puterii legislative! De necrezut! Acest hoţ a muncit din greu, aici, la fabrica de legi! Vorbiţi de independenţa justiţiei, stimaţi colegi de la PSD! Ei, bine, când Parchetul a îndrăznit în sfârşit să-l cheme pe Bivolaru la o audiere, l-au însoţit, cu mânecile răsfrânte, toţi greii PSD-ului. Domnii Mitrea, Hrebenciuc şi Năstase ţin bine minte! Cum poate fi interpretat acest gest? Colegialitate ? Tentativă de a te solidariza cu hoţii? Sau o încercare grosolană de a băga spaima în oasele procurorilor, de a speria o justiţie, şi aşa destul de timidă? Imaginea României în Europa se schimbă încet, dar sigur! Au dreptate parlamentarii europeni. E nevoie de un efort susţinut! Dar sunt convinsă că vom reuşi pentru că ţara noastră are nevoie de o imagine demnă, pe măsura frumuseţii ei!”
1 noiembrie 2005 –Autor: Monica Iacob-Ridzi. În prezent, după gratii, executînd o condamnare de 5 ani de închisoare pentru corupție.
”Sub patronajul unei justiţii nereformate şi a unor miniştri ineficienţi, fenomenul corupţiei s-a agravat şi s-a extins alarmant, cuprinzând toate eşaloanele puterii pesediste, centrale şi locale. Toate încercările fostei puteri de a ascunde de ochii opiniei publice cazurile de corupţie în care au fost implicaţii baronii locali şi de a-şi cosmetiza imaginea nu au avut sorţi de izbândâ. Barometrele realizate între 2001-2004 indicau la unison o majoritatea covărşitoare a românilor – “nemulţumiţi sau foarte nemulţumiţi” de reducerea corupţiei. Mai mult, justiţia se afla pe un loc codaş între instituţiile statului în care cetăţenii au încredere. Singurele performanţe ale Guvernului Năstase s-au măsurat prin locurile fruntaşe din topul corupţiei şi prin instituţionalizarea acestui fenomen. Eşecurile guvenării PSD în lupta anticorupţie nu rămân fără consecinţe în cadrul procesului de integrare a României în UE”.
25 octombrie 2005- Autor: Gabriel Sandu. Aflat după gratii, executînd o pedeapsă de trei ani pentru corupție. Trimis în judecată în alte dosare.
”E vremea justiţiei! După ce a mimat de-a lungul anilor lupta cu corupţia, protejându-şi proprii baroni, după ce şi-a subordonat grosolan justiţia, PSD şi-a mai pus o speranţă de tărăgănare a reformei în justiţie într-o moţiune de cenzură. Este probabil ultima zvâcnire a hrebenciucilor, mischiilor şi oprişenilor, asumată din păcate de întregul partid ce vrea să-şi schimbe faţa, dar nu şi năravurile.
Ceea ce nu înţeleg aceşti urmaşi ai gândirii iliesciene este că justiţia este un factor esenţial de echilibru şi stabilitate socială în statul de drept. ”m asistat cu neputinţă de-a lungul anilor la decizii injuste ale tribunalelor româneşti, întâlnim la audienţele din teritoriu victime ale sentinţelor nedrepte în spatele cărora se găsesc anumite interese şi nu avem puterea de a îndrepta nimic. Acum este momentul ca balaurii din sistemul juridic să fie eliminaţi, acum avem oportunitatea de a face ceva pentru toţi cei cărora a trebuit să le dăm dreptate, ridicând ruşinos din umeri!”
14 iunie 2005 – Autor: Horia Uioreanu. Arestat pentru corupție în 2014, condamnat ulterior la șase ani și jumătate de închisoare pentru corupție. Tatăl unui fiu condamnat, la rîndul său, pentru trafic de droguri.
”Încă de luna trecută, atât dinspre Bruxelles, cât şi dinspre alte capitale europene au început să ne vină semnale de îngrijorare în ceea ce priveşte capacitatea ţării noastre de a ţine pasul cu foaia de parcurs pe care ne-am asumat-o în domeniul justiţiei, încă dinainte de momentul aderării la UE. Mai multe dosare finalizate aşa cum trebuie de procurori, mai puţine dosare returnate Parchetului pe motiv de nerespectare a procedurilor, iată cum ar putea creşte numărul condamnărilor definitive în acele dosare grele de corupţie, ai căror protagonişti nu doar că scapă basma curată, dar ne mai şi creează o percepţie negativă la Bruxelles şi în alte capitale ale Europei”.
4 martie 2008 – Autor: Emilian Frâncu. Arestat în 2013 pentru corupție, a executat după gratii doi ani dintr-o condamnare de patru ani,
”Nu este suficient faptul că domnul Adrian Năstase a demisionat, de altfel obligat şi nu de bună voie, din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Adrian Năstase trebuie să renunţe, totodată, şi la calitatea de deputat, dovedind astfel că nu doreşte să obstrucţioneze justiţia, ci, din contră, că doreşte să-şi demonstreze nevinovăţia. Demisia sa ar contribui substanţial la refacerea imaginii, deja şifonate a Parlamentului României, astfel încât aceasta din urmă să nu fie, în continuare, umbrită de suspiciuni ce planează asupra onestităţii, moralităţii, corectitudinii şi decenţei, calităţi pe care un parlamentar trebuie să le întrunească pentru a-şi îndeplini corespunzător atribuţiile ce-i revin, ca urmare a votului obţinut din partea electoratului. Nu numai Adrian Năstase, ci şi toţi acei parlamentari care se află sau se vor afla pe viitor într-o situaţie similară trebuie să-şi prezinte demisia din calitatea pe care o deţin şi să-şi demonstreze în faţa justiţiei nevinovăţia”.
21 martie 2006 – Autor: Ioan Oltean. În 2015, DNA a cerut și a obținut ridicarea imunității parlamentare a lui Ioan Oltean, în vederea arestării într-un dosare de mare corupție. Ulterior, s-a luat doar măsura controlului judiciar. Cu toate acestea, Ioan Oltean NU a demisionat din parlament, păstrîndu-și funcția pînă la finele mandatului. Dosarul său este pe rol. La patru zile după trimiterea în judecată, Oltean a fost desemnat în conducerea PNL Bistrița Năsăud.
”Despre succesul luptei împotriva corupţiei nici nu ştiu dacă merită să mai vorbim, pentru că ceva ce nu există nu poate fi comentat. Dar probabil că oficialii de la Bruxelles nici nu ştiu tot. Pentru că, fie că ne place sau nu, în România corupţia este un fenomen general. România este ţara unde permisele auto se cumpără de la poliţişti cu kilogramul, este ţara unde anchetele interne adună câte 20 de poliţişti odată şi unde dacă, Doamne fereşte, ajungi la spital trebuie să faci înainte un împrumut la bancă chiar dacă ai plătit o viaţă întreagă contribuţii către stat. Tot în România noastră, infractori recunoscuţi sunt eliberaţi din penitenciar pentru a-şi trata eczemele de piele, iar “găinarii” care au furat o pâine primesc condamnări demne de un şef de clan mafiot. Şi pentru ce toate acestea ? Pentru cu nu vrem sau nu putem să tăiem răul de la rădăcină”.
5 mai 2009 – Autor: Mihail Boldea. Anchetat penal pentru mare corupție, Boldea a fugit în Africa, fiind condamnat, ulterior, la șase ani de închisoare.
”Personal fac un apel către toţi judecătorii şi magistraţii, victimele acestei încălcări a statului de drept, să-şi respecte condiţia de putere în stat, să-şi respecte condiţia de independenţă şi să acţioneze, în exerciţiul magistraturii lor, exclusiv în respectul şi în supunerea faţă de lege. Societatea românească şi statul de drept din România, care sunt atacate pe diferite flancuri de către o putere abuzivă cu tendinţe vădit dictatoriale, are în puterea judecătorească poate un ultim pilon de rezistenţă şi este o responsabilitate mai mult decât profesională pentru oamenii învestiţi cu această magistratură să reziste şi să-şi facă datoria corect. PNL şi partenerii săi sunt alături de magistraţi şi lupta lor pentru apărarea valorile democratice”.
15 noiembrie 2011 – Autor: Dan Bordeianu. Condamnat anul acesta la trei ani de închisoare pentru abuz în serviciu.
”România are nevoie în momentul de faţă de o justiţie performantă, aceasta fiind una dintre condiţiile esenţiale pe care statul român trebuie să o îndeplinească, pentru a putea adera la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007. Ca în orice stat de drept, şi în România, justiţia trebuie să fie independentă şi depolitizată. Mai mult, Justiţia trebuie să funcţioneze rapid şi eficient, deoarece, nefiind rapidă, aceasta devine o Justiţie negată. În aceste condiţii, cei care activează în Justiţie, trebuie să înţeleagă cum că aceştia nu lucrează pentru sine, ci pentru oameni. Justiţia trebuie să devină un “mecanism care să funcţioneze rotund şi numai în interesele societăţii”. Cu alte cuvinte, România, în procesul de aderare la Uniunea Europeană depinde de Justiţie, şi nu doar de corectitudinea ei ci şi de rapiditatea acesteia”.
15 noiembrie 2005 – Autor: Florin Popescu. Condamnat la doi ani de închisoare pentru corupție.
”Din păcate, nu putem să nu observăm faptul că în România mai există încă mult de lucru în sistemul judiciar. Există încă magistraţi şi procurori instruiţi în purul stil comunist, obedienţi, capete plecate, microbi ai acestui sistem, persoane care nu sunt deloc oarbe precum justiţia şi au capacitatea de a înclina balanţa în partea corupţiei. Tribunalele şi judecătoriile din ţară funcţionează precum nişte SRL-uri din care libertatea şi dreptatea se cumpără ca la piaţă. Din păcate, are de pierdut dreptatea şi cred că, în cea mai mare măsură, au de pierdut oamenii, cetăţenii, cei care se lovesc de interesele unora care împart dreptatea cu telefonul într-o mână şi cu cealaltă îndreptată în mod subtil către buzunare. Modificările propuse de doamna ministru Monica Macovei pot asigura independenţa reală a judecătorilor şi procurorilor, consolidând statutul şi rolul acestora. Se vor crea astfel condiţii pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor tineri ca vârstă şi spirit şi numirea lor în funcţii de conducere prin concurs”.
26 aprilie 2005 – Autor: Dorinel Ursărescu. Condamnat anul acesta la închisoare pentru corupție.
”Am ilustrat de nenumărate ori sărăcirea românilor (falimentarea României) produsă deliberat sub guvernarea PSD, încât astăzi am să încerc doar o analiză generală a conceptului corupţiei. Din păcate, jaful din averea statului a ajuns aşa de vizibil, încât îl văd şi orbii, numai guvernanţii noştri, nu. “Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase”. În ciuda proceselor de democratizare şi transparenţă, în viaţa social-politică a ţărilor aflate în tranziţie, se înmulţesc tot mai mult actele de corupţie. Ele devin un fenomen ce poate infecta o întreagă generaţie şi poate fi un real obstacol în calea dezvoltării economice, sociale şi politice a unei ţări. Ne convingem, pe zi ce trece, că actuala guvernare şi-a epuizat toate resursele de atac împotriva corupţiei, fără ca măcar să acţioneze pentru eradicarea acesteia. În prezent, corupţia constituie principala piedică în calea unui proces reformator, capabil să garanteze dezvoltarea societăţii şi nu regresul acesteia”.
24 februarie 2004 – Autor: Nicolae Vasilescu. Condamnat la închisoare pentru corupție acum trei ani, încarcerat exact cînd se pregătea să plece în China.
”Într-o zi Guvernul dă o lege împotriva corupţiei şi a doua zi o corectează. Într-o zi se dă campion anticorupţie şi imediat după aceea ia apărarea unui confrate ministru care tocmai a călcat pe bec cu fonduri europene. Într-un focar de corupţie purulentă care sufocă însăşi fragila democraţie românească, scandalurilor de corupţie, dezvăluite sau nu de presă, li se pune imediat batista pe ţambal, iar urmările sunt că…vinovaţi sunt trâmbiţaşii şi nu capii răutăţilor. Şi iată că aşa uită şi premierul de scandalurile de corupţie! Ce uşurare trebuie să fie să rezolvi problemele unui stat corupt, căci despre asta este vorba, ignorându-le sau, mai rău, repezindu-te cu colţii la cei care le arată cu degetul, fie că sunt din ţară sau din afară! Solicit Guvernului României, ca măcar în ceasul al doisprezecelea, să nu mai tragă la stânga în vreme ce Occidentul trage spre dreapta, să recunoască o dată pentru totdeauna gravitatea corupţiei de stat în România şi mai ales să ia măsuri reale şi eficiente contra ei”
