Deschid telefonul. Iar știri alarmante. Trump vrea să impună o nouă direcție artelor și se așteaptă un program explicit privind noua sa politică a culturii. La Kennedy Center, unde s-a auto-numit noul patron, mulți membri ai board-ului, artiști și alte personalități și-au dat demisia, ca protest față de politica trumpistă, care ar putea fi definită: cancel the cancel culture. Vom asista oare la o alternanță infinită între cancel stânga/dreapta? Un război al cui are puterea contra celui care nu o are? Știu, istoria se repetă…, a scris regizorul Andrei Șerban într-un articol pentru Agenda Liternet.
Soarele începe să se ascundă după noii zgârie nori. Rocco, obosit și sătul de libertate, s-a așezat lângă mine, pe bancă. Nu pare că-i pasă nici de Trump, nici de Turandot. Dana sună ca a ajuns acasă și ne așteaptă. Pornim și noi. Îmi imaginez că va trebui să facem iar slalom printre polițiști, dar se pare că protestele s-au oprit, echipajele de poliție s-au redus. Probabil mâine se reia totul de la capăt. Mă gândesc: Ce bine că plecăm la Atena curând! Dar veștile din toată Europa, zguduită de noua direcție pe care pare s-o adopte America, sunt și ele neliniștitoare. Cum ne pregătim pentru viitorul incert pe care îl anunță acest prezent haotic? Și ce importanță mai are un spectacol în acest moment? Sunt curios să aflu la premieră, pe 1 iunie 2025. (Andrei Șerban, Vești New Yorkeze – Lucrând la un nou Turandot, la Atena), mai afirmă Șerban.
