Ceea ce vedem deocamdată este că, indiferent cine e la Cotroceni, premierul ţării rămîne acelaşi şmecheraş zurbagiu şi imatur ca întotdeauna. Vertijul celui „urcat în copac” e persistent şi intratabil. Băiatul trece pe roşu, face tumbe trăgînd cu ochiul la galerie, o ia pe sens interzis, fentează la intersecţii, se dă Nicky Lauda, ridică degetul batjocoritor pe geam, după ce ţi-a tăiat calea, scrie Andrei Pleșu într-o postare pe blogul său preluată de cotidianul Adevărul.
Are, totuşi simpatizanţi. Pe unii îi plimbă prin lume. Cine se poate îndoi de grija cu care şi-a alcătuit „delegaţia” pentru drumul spre Orient: mai întîi socrul, apoi expertul arabist Pelican, apoi noul ministru al învăţămîntului, dornic să facă un schimb de experienţă cu omologii săi musulmani. Nu mai vorbesc de unii comentatori „obiectivi”. Cutare gazetar ubicuu, un soi de Kissinger balcanic, ne explica, competent, că vizita premierului trebuia făcută, ba chiar că a venit tîrziu. „Bine, dar nu e în chestie!”, i-ar fi răspuns Titu Maiorescu. Nimeni nu spune că nu trebuia mers în ţările arabe. Problema este dacă premierul poate să umble langa prin lume fără să comunice cu preşedintele. Problema este daca dl.Ponta ar găsi normal să afle despre unele călătorii „de lucru” ale miniştrilor săi, abia după întoarcerea lor în ţară. Problema este dacă poţi să umbli pe şosele lumii fără carnet, fără acte în regulă, fără roviniete, fără un mandat negociat în prealabil cu proprietarul automobilului pentru care „faci reclamă”. Problema este dacă vrei să te porţi ca un politician responsabil, sau ca un campion de cacialma. Dar să nu ridicăm prea sus ştacheta exigenţei! Aşa e-n trafic!, este concluzia lui Andrei Pleșu.