Filosoful Andrei Marga atrage atenția, într-un discurs rostit la o manifestare a Forumului civic, la Izvorul Mureșului, că unica șansă a României pentru a ieși din ceea ce el numește cel mai mare declin al ei din întreaga istorie este consolidarea ca stat național și promovarea valorilor pe care la are în locul actualei clase politice formate din ignoranți, nepoți și pile, transmite Inpolitics.
Principalele idei din discursul cărturarului:
– Subiectul afirmării statului național este dintre cele mai actuale. Urmare a amatorismului decidenților și a slăbirii instituțiilor, țara noastră a fost adusă într-o situație critică.
– Niciodată în istoria ei România nu a cunoscut un declin atât de extins în timp scurt, precum în ultimele două decenii. Jaful din avuția națională a întrecut orice epocă, iar economiști de prim plan l-au descris zguduitor.
– Peste toate, democrația a fost desfigurată. Se iau decizii de importanță crucială ale statului fără consultarea cuiva. Se încheie mandate fără nici o asumare de răspunderi – deși în exercitarea funcțiilor și răspunderilor aferente s-au petrecut fapte oribile (fraude, falsificări, folosirea instituțiilor pentru răfuieli politice, trădări ale interesului public, traficul de persoane, oameni în vârstă și forță de muncă, distrugerea reformelor etc).
– Mediocritatea vârfurilor și nepotismul, confuzia valorilor și un autoritarism incult și patologic, sufocă țara.
– România a ajuns campioană la sărăcie în Europa comunitară și la mortalitate în pandemie, cu cea mai mare îndatorare din istorie, cu educație în declin și cu cea mai mare emigrație pe timp de pace. Iar, azi, este singura țară limitrofă cu războiul lipsită de politică externă proprie.
– Spre a scoate din împotmolire dezbaterea publică din România actuală, este timpul să se observe schimbarea de viziune ce are loc pe scena lumii zilelor noastre. Această schimbare infirmă deopotrivă internaționalismul, indiferentismul, instrumentalismul și autohtonismul și creează culoar asumării de sine a statului național.
– Schimbarea de viziune are în miez evidența că problemele de bază ale vieții oamenilor abia statul național le poate rezolva. Democrația nu este posibilă în afara cadrului național. Nici asistența socială, nici dezvoltarea și nici inovația nu sunt posibile în afara acestuia.
– Tot mai multe țări deschise spre lume duc azi politici naționale, fără a fi naționaliste.
– Trăim, desigur, într-o „societate mondială”. Numai că problema actuală nu este să facem din state și din cetățeni servanți acefali, ci să-i stimulăm la asumare de sine și schimbare.
– Istoria contemporană atestă că identitatea națională nu este relicva unui trecut intrat în muzeu. Ea este însă „provocată” să încorporeze achizițiile modernității.
– Este cazul să se învețe din cultura română că însăși descoperirea specificului românesc s-a făcut în conceptele Europei moderne. Că nici pentru România nu este alternativă la europenizare, dar trebuie ca ea să nu rămână o „formă fără fond”.
– Europenizarea se face oricum, prin forța împrejurărilor, încât problema pentru români este să o îmbrățișeze, nu să o încetinească.
– România trebuie să privească spre viitor și să asimileze experiența democrațiilor europene. Că, din nefericire, „fondul” nu a fost atins niciodată prin măsuri hotărâte, care să deschidă posibilități pentru cetățeni de a se exprima și de a schimba garniturile de conducere și elitele.
– Situația din țara noastră este azi atât de încărcată de crize – demografică, economică, bugetară, instituțională, culturală, motivațională – încât abia o reconstrucție instituțională bazată pe reconciliere națională este izbăvitoare. Ambele sunt posibile conștientizând erorile și democratizând statul.
– În România actuală democrația este confundată acum cu un instrument de putere. Nu se înțelege că fără a fi realitate de zi cu zi și fără meritocrație, democrația devine decorativă.
– Azi, nu este în țară instituție care să nu fie malformată de abuzuri în competiții.
– Urmare a noului cancer al constituționalismului din România – „desemnările unipersonale” în funcții cheie, nu numai că desemnații ajung să-i controleze pe cei aleși, dar se produce o degradare cu efecte în viața fiecărui cetățean.
– Pe acest fundal, este ușor ca din afara țării să se impună ce este de făcut și chiar inșii care să ocupe funcțiile. Funesta „to do list“ și ascensiunea de inși nepregătiți la decizii sunt exemple vii. Cum se vede bine, unii le și aplaudă, în continuare.
– O temă neobișnuită s-a strecurat în dezbaterea publică din România de azi, anume, aceea că românii vor să-și amelioreze viața, dezvoltându-și țara, dar alții nu îi lasă.
– Se cuvine să lămurim lucrurile! Orice țară depinde de alte țări. Dacă nu s-a dezvoltat deja, cu atât mai mult. Dar nici o țară nu poate fi împiedicată să-și adopte propriile legi și decizii, cu condiția susținerii din partea cetățenilor și a controlului democratic! Experiența României de după 2004 atestă că un regim al inșilor mai slab calificați, preocupați de parvenirea proprie și a familiei, anihilează democrația, agravează problemele și slăbește reprezentarea unei țări.
– Nici o țară nu și-a atins propria dezvoltare fără cele mai bune forțe ale ei. Abia personalități calificate, integre și legitimate îi pot promova interesele, în cooperări cu oricine. România dispune, la rândul ei, de asemenea personalități, iar o democrație curată le și valorifică.
– În orice caz, în România, ora democrației curate și a schimbării de garnituri de conducere este imperativă. Altfel, crizele actuale rămân în exces, dar și amenințătoare.
