A început cumva Kövesi să sufere de „sindromul Mesia“? Adică, a început să creadă, ca mulți alții, desigur, că fără ea țara e pierdută? Că rolul ei în această lume și în acest moment este unul istoric? Aparent, pare că, dimpotrivă: atrage mereu atenția că DNA nu poate singură curăța România de corupție, că e indispensabilă implicarea cetățenilor. Simplă retorică și strategie de război sau reală credință, scrie redactorul șef adjunct al revistei 22, Andreea Pora.
Tot în logica războiului de care vorbeam intră și metamorfozarea lui Kövesi în „vestitoare a apocalipsei“. Observăm că șefa DNA este într-o permanentă agitație, e bântuită de teama, perfect justificată de altfel, că adversarii i-ar putea distruge instituția, munca și dosarele. E datoria ei, iar aici mă despart de alți colegi, să iasă public și să denunțe aceste tentative. E datoria ei să apere instituția pe care o conduce și dosarele. E obligația ei să prevină opinia publică și să și-o ia ca aliat. Cine altcineva ar putea s-o facă?Problema apare doar atunci când începi să vezi dușmani peste tot, ba chiar unde nu sunt. Iar când aceștia se numesc Curtea Constituțională și Daniel Morar, lucrurile devin cu adevărat încurcate. Și în cazul interceptărilor SRI și al abuzului în serviciu, reacția lui Kövesi a părut multora disproporționată în raport cu rezultatul, mai afirmă Pora.
