Ce s-a întâmplat la criza financiară de acum câţiva ani? Capitalul a părăsit periferia şi s-a îndreptat către băncile mamă. Pentru că – nu-i aşa? – centrul trebuie salvat, chiar cu riscul pierderii zonelor cu capilare mai mici, nevitale, deci sacrificabile. Acesta este de fapt sensul declaraţiilor liderilor celor „4 mari” rămaşi în UE după Brexit. „Deviza este că suntem uniţi, dar o unitate în diversitate”, declara Cancelarul german după recent încheiatul Consiliu European. Iar Francois Hollande o secondează: „…apărarea, Zona Euro, armonizarea fiscală şi socială” sunt domeniile în care un grup de ţări trebuie să fie „capabile să meargă mai repede, mai departe, fără a închide uşa nimănui”. În traducere din limba diplomaţilor – centrul, nucleul Europei, pentru a se salva trebuie să meargă „mai repede, mai departe”; ceilalţi, dacă pot ţine pasul, sunt bineveniţi. Daca nu, alors, mergem fiecare cu viteza pe care o dorim sau putem să o dezvoltăm, scrie fostul ministru de externe român Mircea Geoană într-un editorial publicat de Adevărul.
Pentru că aceasta este realitatea astăzi în Uniunea Europeană. Sunt state care vor şi pot să meargă mai repede şi mai adânc pe calea integrării. Altele, cum este cazul Marii Britanii, Suediei sau Poloniei care pot, dar nu vor. Şi restul, cu România în frunte (sau la coadă, dacă te uiţi la orice clasament din UE) care vor, dar nu pot. Acestea sunt, în realitate, vitezele, cercurile concentrice în care constelaţia europeană va începe să funcţioneze după 25 martie 2017. Pentru că oricât s-ar opune noii veniţi în Europa (Polonia mai vocal, noi şi restul mai politicos sau cuminţel) sau oricat s-ar „coafa” declaraţia aniversară a UE la 60 de ani de la Tratatul de la Roma, realitatea este că nimeni nu poate opri un grup de ţări să meargă – dacă vor şi pot – mai repede, mai departe, susține Geoană.
Nu Europa devine cu mai multe viteze, ci România însăşi este cu prea multe viteze diferite de dezvoltare pentru a putea face faţă şi de a fi acceptată în grupul statelor cu economii dezvoltate. Iar cu actualul model socio-economic, cu actuala capacitate de guvernanţă, cu nivelele actuale de corupţie, România nu poate face saltul de dezvoltare necesar, fără de care nu va fi acceptată în nucleul dur european. Dacă în Schengen nu suntem primiţi pe criterii pur politice sau dacă avem, la 10 ani de la aderare, înjositorul MCV încă în funcţiune, cum crede cineva că vom fi acceptaţi în „Liga mare”?, mai spune fostul ministru de externe.
