UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Baha Güngör, șeful redacției DW în limba turcă
Turcia mizează mult pe energia atomică. Toate argumentele împotrivă sunt ignorate. Tocmai a început construcția primei centrale nucleare în Anatolia. Conform planului, aceasta ar trebui să alimenteze țara cu energie nucleară începând din anul 2020. S-a convenit deja, împotriva oricărei gândiri raționale, asupra altor două centrale nucleare, care să acopere o mare parte din necesarul energetic.
Prima centrală din sudul țării, de la Akkuyu, va fi construită de ruși, iar următoarea, la Sinop, pe coastele Mării Negre, va fi construită de japonezi. Tot japonezii finanțează și o a treia centrală, încă nu se știe exact unde. Dar tocmai Japonia și Rusia sunt două țări ale căror istorie nucleară nu e prea roz: catastrofele nucleare de la Cernobâl, în perioada sovietică, și de la Fukushima, în urmă cu patru ani încă ne dau fiori. Consecințele ei vor rămâne încă mult timp în atenția opiniei publice internaționale.
Pericolul de cutremure, ignorat
De ce refuză Turcia drumul rațional și nu produce energie prin vânt, soare și apă, pe care le are la discreție în Anatolia? De ce se coboară o țară, care avea o orientare europeană, la nivelul unui stat emergent și se bazează pe energia atomică pentru creșterea economică și dezvoltarea socială?
Cei care pledează pentru centralele nucleare în Turcia subliniază nevoia crescută de energie: energia atomică ar fi mai curată, centralele sigure, iar cine se teme de radiații ar trebui să nu-și mai facă radiografii, le răspund experții jurnaliștilor. Dar cei 20.000 de morți în urma cutremurului devastator din 1999 sunt cea mai recentă dovadă a faptului că Anatolia se supune unui mare risc.
Eneriga alternativă
În plus, s-a dovedit deja că soarele, vântul și apa ar putea produce triplul necesarului de energie, mai ieftin și fără efecte distructive asupra mediului. Tot fapt este și că Turcia importă din Rusia 60 de procente din necesarul de gaz și 30 de procente din necesarul de cărbuni. Tot din Rusia se aduc și aproximativ opt procente din importurile de petrol.
Oare cât este de rațional să depinzi într-o asemenea măsură de Rusia și să te pui la picioarele unui regim atât de imprevizibil?
