ANALIZĂ DEUTSCHE WELLE: CHEIA SCANDALULUI UDREA

UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE SEMNAT GEORGE ARUN:
Percepţia publică în momentul de faţă e că autoritatea statului exercitată prin instituţiile fundamentale e praf şi pulbere. Tăvălugul DNA pare că rulează implacabil, funcţionînd după principiul bulgărelui de zăpadă rostogolit din vîrful unei pante.

O pantă locuită de politicieni de rang înalt, afacerişti mafioţi, directori de companii de stat, magistraţi, poliţişti, preşedinţi de Consilii judeţene (altfel spus, arendaşi de judeţe, aşa-numiţii „baroni locali”), primari, consilieri.
Bulgărele de zăpadă s-a pornit odată cu precampania electorală pentru prezidenţiale, ducînd la arestarea unui prim lot, preponderent din rîndul PSD, dar nu numai, în afacerea retrocedărilor ilegale de pădure, cu un prejudiciu de sute de milioane de euro – Hrebenciuc-tatăl, care şi-a tras după el în puşcărie şi fiul, deputatul avocat Ioan Adam, judecători apropiaţi puterii oculte a partidului-stat.
Traian Băsescu era încă şeful statului, Victor Ponta se vedea deja şi era văzut de toate sondajele şi majoritatea analiştilor la Cotroceni, iar Klaus Iohannis era cotat fără nici o şansă de a ajunge preşedinte.
În plină campanie electorală, DNA deschide dosarul „Microsoft” şi declanşează procedurile pentru urmărirea penală a 9 foşti miniştri pentru fapte de corupţie vizînd mai multe contracte de licenţe Microsoft pentru şcoli, în valoare de sute de milioane de euro. Conform procurorilor DNA, demnitarii anchetaţi dar şi alte persoane implicate, printre care şi fostul soţ al Elenei Udrea, Dorin Cocoş, ar fi pretins drept mită 20 de milioane de dolari, din cele 54 de milioane plătite de Ministerul Educaţiei de-a lungul timpului, în cadrul contractului.

În ultimele zile ale campaniei electorale pentru Cotroceni, un blog pseudo-anonim publică imagini cu Elena Udrea, candidat la prezidenţiale, şi Alina Bica, procurorul şef al DIICOT, într-o escapadă la Paris. Imaginile sînt preluate şi îndelung discutate de toată presa, chiar şi de aceea favorabilă candidatului prezidenţial pentru Cotroceni.
Udrea confirmă prietenia sa cu şefa DIICOT, iar aceasta din urmă este arestată şi ulterior trimisă în judecată în dosarul privind retrocedările ilegale aprobate de ANRP, instituţie din care a făcut parte, prejudiciul fiind evaluat de procurori la peste 60 de milioane de euro. În acelaşi dosar a fost arestat şi Dorin Cocoş, care, ca şi Hrebenciuc, şi-a tras după el fiul în puşcărie.
După episodul Udrea-Bica la Paris, Traian Băsescu cere conducerii SRI o anchetă în urma căreia să i se prezinte un raport despre cine a spionat şi imortalizat escapada în capitala franceză a celor două personaje, aparent din lumi atît de diferite. Băsescu a declarat totodată că serviciile s-au implicat în campania electorală: „Este clar că serviciile s-au implicat, este clar că au fost lucruri în neregulă (…) Cîţiva oameni au sărit calul”, a spus preşedintele.

La ultima conferinţă de presă susţinută la Cotroceni pe 20 decembrie 2014, cu o zi înaintea predării mandatului, preşedintele Băsescu a precizat că a primit raportul SRI despre filajul Elenei Udrea şi al Alinei Bica la Paris, dar că acesta a fost secretizat, astfel că noi, muritorii de rînd, nu vom şti adevărul. De fapt e un fel de-a spune. Mai exact spus e că nu vom şti oficial, ca informaţie publică adevărul. Ca şi în cazul „Ponta, ofiţer acoperit”, informaţie certă dar neverificabilă, protejată de Legea SRI, şi în cazul „filajul Udrea-Bica la Paris” toată lumea ştie că SRI a fost fotograful profesionist. Dar legea secretului de stat protejează, şi aici, o informaţie evidentă, dar ascunsă într-un document clasificat.
În acest raport al SRI despre SRI la Paris cred că se află cheia alunecării pe tobogan, ameţitoare prin rapiditatea ei, a Elenei Udrea către arestul poliţiei şi mai departe în sălile de judecată, pînă la sentinţa finală. De fapt pînă la sentinţele finale, pentru că procurorii DNA o cercetează, deocamdată, în două dosare: „Gala Bute” şi „Microsoft”. Dare de mită şi spălare de bani scrie pe cătuşele arestului preventiv, pentru care conducerea DNA a solicitat Camerei Deputaţilor, cu o operativitate nemţească, o dublă încuviinţare.
Toată lumea se întreabă de ce tace Traian Băsescu. Fostul preşedinte e în stare să răspundă că nu are timp de sărit în apărarea nimănui, nici măcar a Elenei Udrea, mai exact a Elenei, pentru că îşi plimbă nepotul, pe Răducu. Traian Băsescu poate să fie cinic pînă la limitele umanului.
Tăcerea lui Traian Băsescu în ce o priveşte pe Elena Udrea cred că trebuie pusă pe seama raportului solicitat şi primit de la SRI. Ce l-ar fi determinat pe fostul preşedinte să clasifice raportul dacă nu informaţii incriminatoare de o gravitate deosebită la adresa Elenei Udrea? Şi dacă firul acestor informaţii strîngea laţul şi în jurul preşedintelui? E de aşteptat, e de văzut, deocamdată protejata preşedintelui a fost părăsită nu doar de toţi colaboratorii, ci şi de discipolul său. Pentru că, să fim serioşi, nu cine a făcut pozele l-a speriat pe Băsescu (şi ar fi bine să ţinem seama că fostul preşedinte nu se sperie cu una cu două, a dovedit-o în zece ani de mandat), ci informaţiile care însoţesc aceste imagini. Şi care probabil, unele, îl vizează şi pe fostul şef al statului. Pe „numitul Băsescu Traian”, s-ar putea să auzim într-o bună zi.
Alunecarea pe toboganul justiţiei a Elenei Udrea e legată de serviciile secrete, concret de conflictul din SRI. La vîrful serviciului s-au dat, şi probabil se dau încă, lupte grele. S-a spus de multe ori şi de mulţi cunoscători că SRI în realitate e condus de generalul Florian Coldea, fost adjunctul lui Maior, acum director interimar al serviciului.
E copilăreşte să credem că George Maior a fost demis (oficial, şi-a dat demisia) în urma declaraţiilor dintr-un interviu acordat lui Dan Andronic, din care se subînţelegea că în presă sînt ofiţeri acoperiţi ai SRI, asta pe de-o parte. Pe de altă parte, referindu-se la respingerea de către Curtea Constituţională a aşa-numitei legi Big Brother, Maior a declarat în acelaşi interviu: „Eu sper că nu se opune SRI-ului Curtea Constituţională, ci a considerat că există anumite elemente de neconstituţionalitate în această lege.” Şi a continuat, printr-o exprimare nefericită, e-adevărat: „La momentul cînd se va întîmpla o catastrofă, voi şti spre cine să arăt cu degetul. E datoria mea să spun că cineva se joacă cu lucruri pe care nu le înţelege sau din rea credinţă le abordează în acest fel.”
George Maior nu a mai apucat să arate cu degetul, dar nici nu putem accepta că declaraţiile fostului director al SRI au generat un conflict instituţional între SRI şi CCR, cum a speculat cea mai mare parte a presei.
După debarcarea lui Maior, Elena Udrea a făcut un denunţ penal împotriva generalului Coldea, în care îl acuză că i-ar fi cerut fostului soţ Dorin Cocoş 500.000 de euro pentru Sebastian Ghiţă, cînd acesta a preluat RTV-ul. Banii i-ar fi dus la destinaţie băiatul lui Cocoş, Alin. Sursa informaţiei din denunţ: Dorin Cocoş. Informaţia: neprobată. „Întrebaţi-l pe Dorin Cocoş”, spune Udrea ziariştilor.
Alina Bica a făcut şi ea o declaraţie din arest la adresa directorului interimar al SRI: „Coldea mi-a cerut să intervin pentru Tender. I-am spus domnului Coldea că e exclusă achitarea.”
Pe de altă parte, părăsită „aproape de toţi” („Am văzut cum marii bărbaţi politici ai ţării s-au ascuns pe sub mese”, spune Udrea), chiar şi de televiziunea de suflet B1, chiar şi de fostul discipol Băsescu, Elena Udrea declară senin că a plătit politicieni şi ziarişti, dînd şi cîteva nume. Sînt convins că e aşa, doar că mă tem că nu are probe, şi în plus îşi fabrică singură noi dosare penale, pe de o parte de calomnie, pe de alta de dare de mită.

De la un nume ca oricare altul, Elena Udrea, subiectul comentariului de faţă a ajuns demnitarul Udrea, persoana cu cea mai mare putere de influenţă în politica dîmboviţeană după şi pe lîngă Traian Băsescu. Odată identificată în postura de călcîiul lui Ahile al preşedintelui, care din preşedintele jucător a devenit un simplu dansator, i s-a spus Elena. Sau Leana. Sau Leanţa. Pradă sigură pentru popor. Iar mai nou, inculpat (suspect, după noul Cod penal) în două dosare răsunătoare instrumentate de DNA.