În ultima vreme se petrec o serie de evenimente interesante, care relevă o activare bruscă a interesului american pentru România, după ani lungi în care țara noastră părea ”subcontractată” germaniolor de către marele aliat. Iar o asemenea activare nu poate ocoli domeniul politic, în mod firesc. Marea întrebare e cum vor evolua lucrurile, pentru că se înmulțesc semnele că urmează evenimente spectaculoase.
”Va deveni PSD, ”ciuma roșie”, aliatul de nădejde al SUA în țara noastră? Și ce figură politică vor alege americanii – și e neîndoios că trebuie să o facă! – pentru a fi capul lor de pod în România?”
Scriam asta anul trecut, în luna mai, într-o analiză dedicată unei chestiuni de mare calibru: pe cine vor paria americanii în România? Despre germani și francezi se știa cum stau lucrurile, vorbim de Klaus Iohannis, de PNL, de USR și PLUS. Cu americanii, însă, era mai complicat; nu se întrezărea deloc limpede pe ce grupare politică s-ar baza în perspectiva propriilor interese. În mandatele lui Bush Jr. și Obama, România fusese lăsată sub coordonarea Germaniei, aliat major al SUA în Europa. Paradigma s-a schimbat dramatic, însă, în ultimii ani. Donald Trump și SUA nu mai au încredere în nemți. Ba chiar au interese mari care se despart dramatic.
Interese care vizează și România; pasul firesc e recuperarea influenței în țara noastră. Iar influența nu depinde doar de oamenii din armată și servicii, ci și de o grupare politică puternică și devotată Washingtonului.
Încă de acum mai bine de un 2-3 ani se vehicula în anumite cercuri informația că SUA ar putea merge pe mîna PSD, dar se ciocnește de leadershipul partidului, unul de tip mafiot. De aici, teza că PSD ar putea deveni fezabil cîndva, atît timp cît se operează schimbări la vîrf. Degeaba făcea Dragnea bezele peste gard americanilor cu mutări de ambasade șamd, dacă în spatele lui se întrezăreau dosare penale grele și clici mafiote. PSD-ul lui Dragnea s-o fi vopsit peste noapte în filoamerican, dar americanii au refuzat să se vopsească în filopesediști.
În ultimele luni, însă, lucrurile se schimbă dramatic. Liviu Dragnea e băgat la pușcărie. PSD suferă o înfrîngere usturătoare în alegeri. Se alege cu un președinte extrem de slab, apoi cu un candidat prezidențial mediocru, în persoana aceleiași Dăncilă. Pierde aliatul ALDE, iar acum ar putea pierde chiar guvernul, intrat, oricum, în blocaj.
Dincolo de asta, se mai întîmplă, însă, lucruri extrem de spectaculoase.
– Cel mai devotat americanilor politician din istoria PSD, Mircea Geoană, e scos din anonimat și numit, brusc, numărul 2 în NATO. – Fosta lui feblețe politică, Ana Birchall, e propulsată la cîrma ministerului Justiției. – Aproape imediat se vede cu procurorul general al SUA care îi dă indicații privind înăsprirea drastică a pedepselor pentru anumite infracțiuni. Pentru cei care nu știu, William Barr e cunoscut în țara lui de decenii ca un adept al pedepselor dure și de lungă durată pentru infracțiuni. Birchall s-a conformat și a avansat celebrele, de acum, propuneri de modificare a Codurilor penale, cu pedeapsa pe viață pentru omor, viol, pedofilie și răpiri, percheziții permise și noaptea și sporire de competențe pentru DIICOT. – Președintele Klaus Iohannis e chemat la fel de urgent la Trump, care îi înmînează între patru ochi un ”to do” list cu sarcini foarte importante(Nord Stream, gazele din Marea Neagră, 5G etc), iar președintele nostru nu lasă vreo clipă impresia că ar avea ceva de obiectat. – Fostul șef de cabinet al lui Geoană, ambasadorul George Maior, vorbește despre posibila lui revenire în PSD după terminarea mandatului, care oricum s-a cam terminat. – Explodează cazul Caracal la doi pași de baza americană de la Deveselu, ceea ce ar putea afecta imaginea SUA în ochii românilor dacă apar dovezi despre eventuale conexiuni. După doar 7 zile, Birchall face un gest șocant și se precipită să anunțe familia de moartea Alexandrei. A doua zi dimineață, se anunță înmormîntarea tinerei, dar spre seară, la intervenția lui Cumpănașu, familia revine și anulează ceremonia. Dacă înmormîntarea s-ar fi produs, 75% din cazul Caracal ar fi fost îngropat și el, probabil. Foarte plauzibil, exact asta a urmărit și Birchall. Un serviciu făcut americanilor, dar care a eșuat.
Asta nu e tot.
La doar cîteva săptămîni după numirea Anei Birchall la Justiție, premierul Dăncilă decide să o remanieze. Președintele Iohannis refuză schimbarea acesteia, dar adevărata bombă vine cînd omologul ei american, William Barr, reacționează aproape violent. El o invită urgent în SUA pe Birchall și dă un comunicat care nu lasă loc de interpretări:
”Departamentul de Justiţie al SUA a lucrat îndeaproape cu Ana Birchall şi o vede ca pe un partener vital şi de încredere în lupta împotriva corupţiei. Prezenţa sa în fruntea Ministerului Justiţiei a venit într-o perioadă vitală pentru România, în care controversele au ridicat întrebări legate de angajamentul României faţă de valorile statului de drept şi au redus încrederea publică şi au generat îngrijorări crescânde în rândul comunităţii internaţionale. Sub conducerea lui Birchall, România poate să devină din nou exemplu în regiune pentru progresele luptei anti-corupţie”.
Dăncilă se înmoaie și murmură public că rămîne de văzut la CEx-ul de la Mamaia dacă se menține propunerea de schimbare a Anei Birchall. Pînă să se decidă, vin alte două evenimente majore, fără precedent. Aflat ieri la București, ambasadorul american la UE, Gordon Sondland, face un anunț greu:
„SUA sunt foarte preocupate de statul de drept şi nu doar din motivele evidente, anume că nu poţi avea o societate civilă fără statul de drept. Este foarte greu să creezi un climat de investiţii propice în orice ţară unde cei care vor să îşi rişte capitalul nu ştiu care sunt regulile sau care, mai rău, se confruntă cu faptul că regulile de azi se schimbă mâine, după ce ţi-ai riscat capitalul. Statul de drept este esenţial, iar un exemplu al preocupării noastre este faptul că procurorul general a invitat ministrul dumneavoastră al Justiţiei, acesta fiind unul din motivele vizitei mele: să vorbim despre invitaţia de a veni în Statele Unite ale Americii şi de a continua să lucreze cu el şi cu echipa sa, pe baza unei foi de parcurs”.
Mesajul e, cum spuneam, fără precedent: un înalt emisar al SUA cere răspicat și fățiș menținerea unui anumit politician la cîrma unui minister, exact în mijlocul procedurii de demitere a sa. Nici măcar Laura Kovesi nu a visat vreodată la o susținere atît de ostentativă din partea Washingtonului. Mai mult, Sondland vorbește fără ocolișuri despre o ”foaie de parcurs” pentru respectivul ministru, ceea ce ar putea fi interpretat chiar ca un afront la suveranitatea națională.
Miza trebuie că e mare.În paralel cu anunțurile lui Sondland, vine cel al Departamentului de Stat, tot fără precedent, conform căruia familia lui Liviu Dragnea a devenit indezirabilă pe pămînt american.
Analistul Dan Turturică susține într-un material publicat azi că Dăncilă a remaniat-o pe Birchall la ordinul lui Liviu Dragnea, de aici anunțul Departamentului de Stat, ca o pedeapsă. O explicație interesantă, dar care nu acoperă un mic aspect: de ce ar mai da doi bani Dăncilă pe ordinele unui politician terminat definitiv și aflat după gratii? Doar se știe cum a fost ”îngropat” Dragnea de foștii susținători imediat după încarcerare.
Mult mai plauzibil, altul a fost motivul pentru care Dăncilă a încercat să o execute pe Birchall, culmea, exact într-un moment în care încerca ea însăși să dea din coadă pe lîngă Casa Albă. Mai exact, cineva – care poate fi și Dragnea, e drept – a avertizat-o că Birchall e programată pentru un rol mult mai important, foarte probabil de succesoare a ei la șefia PSD. Dăncilă a încercat să elimine concurența, dar s-a trezit cu replici teribile.
Poate că Trump a reușit să-i impună o agendă pro-americană lui Iohannis, dar e sigur că SUA are nevoie de mai mult decît de bunăvoința de moment a unui președinte pentru a-și securiza planurile cu România. Are nevoie de susținerea unui mare partid. Iar un partid condus de lideri total devotați americanilor e ideal, chiar și cînd respectivul partid are un background nu foarte pe gustul lor.
Prin anunțul neortodox al indezirabilității familiei Dragnea, americanii dau un mesaj indirect PSD, acela că nu vor tolera nimic din ce mai are legătură cu fosta conducere a partidului. Dacă nu operează schimbări urgente și majore, PSD se linge pe bot de prietenie cu Trump. Fosta consilieră a lui Geoană devine, în acest moment, punctul de cotitură al PSD: dacă se va forța debarcarea ei de la Justiție, vom înțelege ce a ales actuala conducere. Dacă se renunță, să așteptăm pasul următor, care va veni după prezidențiale. Și care nu va fi unul mărunt.
