de Silvia Uscov, avocat
„America este mare fiindcă este bună. Dacă America va înceta să fie bună, America va înceta să fie mare.” (citat din Corectitudinea politică – Religia marxistă a noii ordini mondiale)
„Așadar, în război, esențial este să obții victoria, nu să duci bătălii prelungite. De aceea, generalul care înțelege războiul este ministrul soartei oamenilor și arbitrul destinului națiunii.” (din Arta Războiului – Sun Tzu)
Atât inițierea, cât și actele de instigare anterioară sau alimentarea ulterioară a războiului sunt la fel de condamnabile pentru mine.
Un „general” bun nu are nevoie sa își manipuleze oamenii pentru că, dacă victoria lui va fi pentru oameni, iar nu pentru altceva astfel încât să justifice tratarea celor al căror destin depind de el ca figuranți în scenariu, atunci oamenii îl vor urma.
Nu există un alt soi de erou pentru mine decât cel ale cărui scopuri sunt PACEA si UMANITATEA, DREPTURILE si LIBERTATEA.
Și mai ales nu există erou pentru mine cel care NU ȘTIE SĂ LE NEGOCIEZE.
În legea evreiască antică exista regula potrivit căreia în situația unui verdict unanim de condamnare la pedeapsa capitală, inculpatul era…achitat.
Mai târziu paradoxul unanimității a fost explicat prin faptul că poate exista o eroare de raționament determinat de o preconcepție sistematizată sau alte cauze.
Unanimitatea la scară largă este imorală tocmai pentru că suprimă libertatea de exprimare direct sau indirect, prin suprimarea dezbaterilor de către o facțiune ce capturează un „adevăr” și îl înălță la rang de absolutism.
De aceea, teamă să-ți fie mai degrabă de unanimitate, decât de confruntare, chiar și cu ceea ce consideri a fi o chestiune negativă sau prejudiciabilă. Nu ar exista bine în lipsa răului și nici invers, motiv pentru care trebuie să ai încredere că lucrurile își găsesc echilibrul, chiar și de ar trebui să aștepți o veșnicie minus o zi.
Nu ar fi existat pana acum progres dacă cineva nu ar fi ieșit dintr-o concepție unanim acceptată până la acel moment. Cenzura e mucegaiul adevărului.
Confruntarea presupune, însă, o capacitate intelectuală ce îți permite să aduci argumente, dar și echipare mentală și tărie de caracter să accepți argumentele. Principiul doctrinar spune că trebuie să asculți nu pentru a răspunde, ci pentru a înțelege.
Puțini au însă aceste calități, mulți își clamează propriul adevăr și se ascund de confruntarea cu realitatea care le pricinuiește disconfort. Să știi să îți controlezi abil emoțiile, nu să le lași să îți deformeze percepția.
Cer libertate, dar nu o oferă, deși îi poartă samavolnic stindardul. Iar în acel moment principiile nu mai contează, ci cui servesc, argumentele sunt de prisos, contează doar sursa. Totul ține de optică.
În rest, noi, oamenii, se pare că putem justifica orice, nu numai cenzura.
Și, totuși, acolo unde nu pătrunde conflictul de idei, pătrunde conflictul cu arme letale. Pătrunde distrugerea, nu construcția.
Construiți punți, nu le dinamitați!
Altfel…indiferent cine-și proclamă victoria, ea nu va fi și a omenirii!
(textul conține și o adaptare a unui text publicat în 18 noiembrie 2021)
