de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Cifre șocante oferite de fostul ministru al Justiției, Tudorel Toader, într-un interviu acordat ziaristului Ion Cristoiu, legate de modul în care ambasadele străine de la București fac presiuni, mai mult sau mai puțin acceptabile, asupra statului român. Cifre care trimit cu gîndul, din nefericire, la ideea că România a ajuns un imens sat fără cîini.
Toader a dezvăluit, astfel, cîte întîlniri a avut cu ambasadorii străini la minister, în mandatul său:
„Am avut și plăcerea de a mă întâlni cu ambasadorii. 51 de întâlniri cu ambasadorii, toate la Ministerul Justiției, toate la inițiativa lor. Ministrul de Justiție nu are competențe să invite un ambasador. M-am întâlnit și cu 11 și cu 12 și cu toți odată. Ei erau la nivelul ăsta: ne îngrijorează, ne preocupă, ne frământă, nu-i bine. Bine, am înțeles, dar n-ați vrea ca, dincolo de îngrijorare, de frământare, de preocupare să spuneți și de ce anume. Să spuneți, uite, articolul ăla nu e bun pentru că și pentru că. Eventual, sugerați și o soluție mai bună, cum e la dvs, cum e în altă parte. Adică, să trecem de enunțul ăsta: ne îngrijorează, ne preocupă, ne frământă, nu-i bine”, a relatat el.
”Îi spuneam unui ambasador, și vă rog să nu faceți nicio legătură, că a ieșit el de la minister și se declara frământat și preocupat. Am spus presei că a vorbit ca ambasador, că nu e jurist și nu se pricepe la dinamica statului de drept. A și recunoscut, după trei zile, întrebat de presă, că nu este jurist, nu se pricepe și a vorbit ca ambasador. Ei vorbeau la nivelul percepției” mai spune Toader.
Fostul ministru a amintit și despre promisiunea făcută unui ambasador, că guvernul nu va da OUG pe amnistie și grațiere.
„Există un singur ambasador, sau era, că nu mai e în România, unul destul de vizibil cu care am avut mai multe întâlniri, nu zic dacă e doamnă sau domn, și pe fondul ăsta de mare frământare îi zic: de ce vă agitați, de ce vă frământați? Și mi-a explicat. I-am răspuns: uitați-vă la mine, eu nu fac așa ceva, eu plec, sunt rector, mă duc înapoi. Era atunci, cu agitația că miercuri guvernul dă OUG de amnistie și grațiere”, a dezvăluit fostul ministru.
Întrebat de Ion Cristoiu, realizatorul emisiunii, cine creează această percepție despre România, Toader a spus că „uneori chiar din țară”.
Pentru MCV, de exemplu, „unii veneau cu percepția scrisă”. „Nu știu de unde, de la ei să presupunem, dar să nu excludem că se putea și din țară”, a precizat Toader.
Fostul ministru a evocat și momentele în care specialiștii comisiilor UE discutau pe lângă subiect, „încât am fost nevoit să-i întreb dacă sunt juriști sau ce formație profesională au”.
Să recapitulăm.
51 de întîlniri cu abasadori în cele cca.780 de zile de mandat ale lui Toader înseamnă, în medie, o întrevedere la fiecare două săptămîni.
Toate, la solicitatea ambasadorilor, după cum precizează în clar fostul ministru.
Imposibilitatea invitării ambasadorilor de către ministru ridică serioase semne de întrebare în cazul întîlnirilor de grup, pentru că asta înseamnă că unele ambasade se organizau între ele, în prealabil, pentru respectivele descinderi la minister cîte 11-12 odată, ori mai multe.
Pe ce criterii se ”adunau” și de ce?
Faptul că un minister de maximă greutate precum cel al Justiției e ”călcat” de cîte o ambasadă străină – sau mai multe – pentru tot felul de discuții, la fiecare două săptămîni, e un fenomen, foarte probabil, unic în lume și o încălcare a oricăror cutume diplomatice.
Cu atît mai grav cu cît, din relatările presei de-a lungul anilor, rezultă că e vorba, mereu și mereu, doar de un grup de 10-12 ambasade, intens preocupate de diverse problematici mioritice. Întîmplător sau nu, e vorba de ambasadele statelor cu cele mai mari investiții la noi, Germania, Olanda, Franța, Austria, Italia, SUA, Suedia, Marea Britanie etc.
