Sărbătorile astea, am fost terorizați de ideea că rușii or să înceapă al treilea război mondial în Estul Europei prin invazia Ucrainei de Est, unde au masat trupe. Senzația nu e nouă: am copilărit pe dealul Sărăriei, de unde vedeam Prutul, și cînd asociația de parașutism de la Ciric umplea cerul (cînd era soare) de parașute, bunicul meu, care făcuse Stalingradul, nu era niciodată sigur că erau ai noștri și îi trebuia ceva timp ca să se convingă.Poate pentru că am trăit atîta timp cu amenințarea rusească aproape, și am avut o întreagă aripă a familiei noastre decimată în Siberia și deportată în Kazahstan, găsesc că tonul discuției publice despre asta în România este isteric, grandoman și belicos?, afirmă Alina Mungiu Pippidi pe România Curată.
FRAGMENT DIN CE SUSȚINE ALINA MUNGIU PIPPIDI:
Ca atare, îmi fac datoria de om educat să mă crucesc cînd aud că noi chemăm un supliment de trupe americane la noi în țară să ne apere și vorbim despre cum o să rezistăm noi cîteva zile pînă ne vine NATO în ajutor (din Turcia!) în varianta că vin rușii pînă aici. Și asemenea ipoteze, care bîntuie de la șeful statului la șoferii de Mercedesuri din zona de securitate, adică la o mulțime de bărbați care împart același creier, nici acela prea dimensionat.
Cred că și șoferii de taxi, pe bază de bun simț, știu demult că orice război cu rușii e dinainte pierdut dacă ajungem să îl ducem la sol, că din Turcia la București cu autocarul care calcă toate regulile de circulație faci vreo 12 ore, darămite să ajungi în Ucraina cu tancul, cade Viena între timp, și asta presupunînd că Erdogan o să se ducă să se bată pentru noi cu Putin. Sigur că dacă Occidentul nu a fost în stare să scape de resturile Armatei a XIV-a din Transnistria, e mult mai în formă să respingă o forță de invazie mai mare de peste zece ori? Rămîn rachetele, alea pe care, cînd le-am pus, zicem că sunt pentru Iran, asta are mai mult sens, dar evident că inevitabilul s-a întîmplat, și-au făcut și rușii contrarachete, că așa merge treaba.
Știe cineva cui folosește politica noastră externă, de ce ne-am agitat noi, cei mai agresivi din clasă, deși nu cei mai deștepți, să se lărgească NATO cu Ucraina și Georgia, care nu pot oricum intra, că au probleme cu frontierele, așa cum nu am putut nici noi intra pînă nu am dat declarații că renunțăm de bună voie la teritoriile pierdute prin pactul Ribentropp-Molotov? Să ne înțelegem: eu țin cu ucrainienii, au dreptul la țara lor și au devenit o națiune, dar nu au ce aduce ca atu pentru NATO, pe de o parte, și ar putea să trateze mai bine minoritățile, pe de alta. De apărat, o să îi apărăm oricum, dar ca pe o zonă tampon, că dacă nu se agită contra Rusiei nu e nevoie să fie apărați.
Da, e imoral din partea rușilor să vrea să aibă o sferă de influență, dar nimic nou aici. Dimpotrivă, aș zice chiar că rușii reacționează la încercări mult prea apăsate să ne însușim fosta lor sferă de influență, în loc să păstrăm o zonă neutră la mijloc. Nu e adevărat că nu există neutralitate. Vedeți Finlanda, țara mult mai mică decît noi care s-a apărat eroic de ruși în 1939 și s-a salvat, dar care a rămas neutră pînă în zilele noastre, ferindu-se să- i provoace pe ruși. Vedeți Austria. Nu e nici un obstacol pentru Georgia și Ucraina să fie prospere și protejate de invazia rusească fără să intre în NATO, prin politici de neutralitate. Odată ce începem să facem exerciții militare cu NATO, provocăm Rusia, și urmarea provocării din ultimii 20 de ani a fost reînarmarea și întoarcerea Rusiei la rangul de putere globală. Cînd politica externă a ultimilor 15 ani s-a dovedit așa de catastrofală, poate e timpul să o schimbăm?
Rușii ne-au spus clar ce vor, într-un exercițiu de franchețe pe care îl găsesc binevenit. Nu vor să invadeze Ucraina, puteau să o facă atîția ani, dar vor să nu înarmăm Ucraina și să încetăm cu discuțiile despre NATO (că aderarea oricum nu e realistă, doar hîrjoneală). Vor să revină la echilibru în materie de rachete nucleare, vor să recîștige terenul pierdut prin aplicarea doctrinei Brzezinski, au plecat din Europa de Est de bunăvoie, dar nu vor ca regiunea să fie folosită militar contra lor.
Cu riscul de a a-mi trage orice alte înjurături de la trolii cu voie de la stăpînire care domnesc în jungla Internet românească, cred că întoarcerea la o echilibrare în spiritul Helsinki este ce trebuie să facem. Evident că nu le putem da tot ce vor, nici ei nu se așteaptă, dar acesta poate fi momentul unei relansări a discuției pe fond despre cum trebuie să arate regiunea asta. Chiar dacă sancțiunile trebuie să continue, că nu putem aproba comandarea de asasinate și întemnițarea luptătorilor anti-corupție. Dar a flutura lărgirea NATO la Ucraina și Georgia, această imposibilitate teoretică, a fost o politică stupidă. Sigur că oamenii de acolo aleg ei unde vor să meargă, dar poți să vrei să fii cu Occidentul fără să te alături NATO, cum vedem în Finlanda. Noi trebuie să începem să concepem o dezarmare reciprocă cu rușii, nu înarmarea asta de ambele părți care a dezechilibrat regiunea. Gorbaciov, artizanul retragerii din Est, a vorbit zilele astea, și a certat pe americani că au fost prea provocatori. Nu avea de ce să își piardă vremea cu cățeiii americanilor, care latră de pe margini ca să provoace o avalanșă, nu alta, dar cățeii sunt și mai provocatori.
Nu avem de ce să provocăm un război pierdut dinainte ca să aibă rente cățeii cu Mercedesuri. Interesul nostru național este să reluăm eforturile generațiilor precedente în a reveni la o Mare Neagră fără rachete nucleare, la o Europă de Est care se apără de război și apără ce a cîștigat în cel mai înțelept mod posibil: neprovocîndu-l.
