(…)Proiectul lui Cătălin Predoiu și al SRI de a readuce ascultările pe bază de siguranță națională înapoi în procese de corupție (că în rest executarea de către SRI a unor mandate judecătorești pe corupție e normală) mă tem că merge înainte. Că unii se prefac că nu pricep că problema era că se aprobau la Titu pe bază de siguranță națională mandate de ascultare mai multe decât populația adultă, pe scurt, se crease un instrument general de trafic de influență (și dosarele sunt oricum toate la SRI, care minte cu tupeu la presa străină nu sunt la ei – dar la cine?). Justiția trebuie să fie independentă față de politic, față de militari (de asta procuratura militară s-a luat de la Armată, dar nu a servit la nimic, că justiția a fost umplută de ofițeri acoperiți, sau a fost ascultată sistematic și șantajată) și față de interese private, susține Alina Mungiu Pippidi pe România Curată.
Da, ultima nu e ușor de rezolvat, dar să dai judecătorii pe mina unor procurori atât de fățis subordonați puterii executive este evident o încălcare a principiului constituțional al separării puterilor în stat. Da, Inspecția Judiciară și SIIJ sunt amândouă suboptime, destul să vezi că IJ o poate ancheta pe Camelia Bogdan pentru reclamația lui Mugur Ciuvică (tot el i-a stricat reputația și acum face plângere că reputația ei e proastă). Dar cum să le facem mai obiective și mai eficiente fără să încălcăm separația puterilor în stat? Asta e întrebarea, pe care nu o pune nimeni. Taberele nu sunt interesate decât de putere. Iohannis și serviciile vor o justiție cum a lăsat-o Băsescu, controlată de serviciile secrete, pe care le controlează ei. Voiculescu și ai lui vor o justiție care să poată fi intimidată de televiziuni sau cumpărată la bucată. La mijloc sunt doar judecătorii, care fac ce pot. Cu procurorii, să nu ne amăgim. Unde nu e ordin, nu fac nimic, mai afirmă Pippidi.
Dar asemenea mari probleme nu pot fi rezolvate de partidele din România, toate reformele de după 2006, nu doar cele ale PSD din 2017 având ținta prost mascată de a interveni în justiție. Ca atare, mai bine le lăsăm nerezolvate dacă acesta e prețul. Și nerezolvate vor rămâne, dacă societatea civilă pe domeniul justiției rămâne anexa puterii și serviciilor, cu școlile de drept și baroul slăbite de corupție sistematică și perenă, fără o arenă de dialog public unde asemenea dileme să fie mediate și eventual soluționate.Rămâne blestemul tradițional, conchide ea.