La prima vedere, nu prea mai are cine să protesteze, cei care erau plătiți să o facă și-au luat tainul cînd angajatorii lor au ajuns la putere și acum așteaptă o rentă pe undeva, sau deja au primit-o. E cazul lui Mihai Politeanu, care a ajuns în Parlament, iar mișcarea lui care ținea afișul în presă deși nici nu exista a dispărut complet din atenția generală- fraierii pe bune au fost lăsați să își găsească ceva de făcut după ce nu au mai fost de folos. Dar nu de aceștia vorbim. Vorbim de marele număr de oameni care au ieșit fiind chemați de Realitatea, Digi și presa de Internet și care nu erau agenții nimănui, pur și simplu au spirit civic și au fost brusc copleșiți de semnale că dacă nu ies se întîmplă o catastrofă, zboară România din Europa. Oamenii aceștia unde sunt? Nu mai au voce, nu mai au fețe. Și e nevoie de ei, scrie Alina Mungiu Pippidi pe România Curată.
CE MAI SCRIE ALINA MUNGIU PIPPIDI:
De exemplu, USR nici nu s-a ostenit să ceară Ministerul Mediului, deși cînd s-a plănuit un partid bazat pe mișcarea de la Roșia Montană acesta era principalul punct de program – celelalte partide fiind toate neprietenoase cu mediul și complet opace la schimabrea de climat. Treptat, toți cei din USR care aveau de a face cu subiectul și țineau legătura cu societatea civilă din domeniu du fost eliminați, unii rapid, ca Adrian Dohotaru, alții mai tîrziu, ca Mihai Goțiu, dar nu a mai rămas aproape nimeni (unii cau candidat independent, alții s-au dus acasă, dar numărul celor eliminați e foarte mare) și iată că USR nu e de fapt interesat de mediu deloc. Or fi interesați cei de la Brașov, o insulă de userim cum ar fi putut fi, dar nu-i întreabă nimeni.
Aceeași situație riscă să se repete cu multe subiecte pentru care lumea a înghețat în 2017-2018. Tot așa cum au înghețat anchetele la Dragnea după ce scopul a fost atins și el a fost scos din circulație. Cum am prezis atunci, nici unul din marile dosare care umpleau presa contestatarilor nu a ajuns undeva – iar asta nu e singura dovadă că statul de drept nu a avut de profitat din toată istoria. Judecătoarea Camelia Bogdan, femeia care a condamnat oligarhii români și singura care le-a confiscat și averea e în continuare suspendată din magistratură; baroul se solidarizează cu avocații care conduc industria de șpăgi și trafic de influență. Asta e de fapt problema fundamentală a justiției, dar a vorbit cineva de ea în acea perioadă, e vreo speranță să se ocupe cineva de ea acuma, că nu mai e în interesul nimănui să continue desenul animat cu Dragnea de vină pentru toată situația din justiție? Mobilizarea cu „fără penali” a adus oameni la vot, deși nu ultima dată (cei care se pregătesc să guverneze cu majoritate de 51% rerezintă vreo 15 la sută din poporul româno-maghiar reunit), dar există vreun proiect concret și constituțional cum să suspendăm din funcții pe oamenii vizați de anchete fără să așteptăm sentința? Singura în această situație din România e judecătoarea Bogdan! Curtea Constituțională a încercat să curețele procedurile, scoțînd mandatele securiste de siguranță națională (adică cerînd ca ascultările care duc la condamnări de corupție să aibă avizul unui judecător în acest sens), ultimul ministru al Justiției vrea să le pună la loc. E posibilă anticorupția simultan cu statul de drept, fără șantaje și jocuri de influență obscure (ca acela în care șeful ANI e aruncat în arest de DNA numai ca să fie mai tîrziu eliberat de Curtea de Apel, o situație halucinantă de care raportul MCV nu spune nimic)?
Da, e posibilă, dar dacă o cere cineva! Dacă nimeni nu o cere, justiția va fi din nou subordonată serviciilor secrete, care controlează actualul guvern indiferent de partid (și partidul de opoziție PSD care a ajuns să fie condus de un conferențiar aspirant SRI și de șeful școlii doctorale de la Academia Națională de Informații). Dacă nici nu cereți, dacă înghițiți orice o să continuăm cu justiția noastră sublimă în care procuratura se face că lucrează (astfel că dosare ca Mineriada ajung înapoi la refpcut rechizitoriul, cînd prescripția bate la ușă!), cu totală lipsă de transparență, curțile fac orice, adesea contrazicîndu-se între ele, dar mai ales fac pe ele de frică (nimeni nu refuză cererile de mandate de la SRI, nici din greșeală) și propunerile legislative sunt defecte, cad la rînd tăierea pensiilor speciale, fără penali, etc. Iar oamenii idealiști care au petrecut duminici în stradă nu pricep ce se întîmplă și vor cădea iarăși victimă manipulărilor, vor fi chemați cu furci și topoare să dăm jos Curtea Constituțională sau orice curte care nu decide ce vrem noi și să facem praf statul de drept care stă în calea reformei.
Legile care cad la CCR cad că sunt proaste, fie înadins făcute să pice, fie că au fost populiste și nerealiste de la început. Nu e greu și nici ilegal să te consulți cu CCR- un seminar internațional cu Comisia de la Veneția, toți judecătorii CCR, juriștii partidelor, CSM și societatea civilă despre cum echilibrăm prezumția de nevinovăție cu necesitatea de a nu mai avea pușcăriași votați primari, cum oprim fenomenul masiv al treseismului politic sau îl facem să nu mai merite, despre cum controlăm magistrații fără să reducem independenta justiției – nu e greu deloc! Toate partidele, instituțiile europene, toți judecătorii și societatea civilă să fie parte din această dezbatere, și se vor alege acele alternative care ating scopul și sunt constituționale. Asta e democrația! Facem și un pact că nu atacă nici un partid ce rezultă din această convenție, și mergem înainte! Cine nu mă crede să se întrebe cum poate rezolva reforma radicală a CCR ceva cînd la toate deciziile importante CCR a respins proiecte unanim, cu ai noștri votînd ca și Dorneanu, inclusiv primul șef DNA, Daniel Morar? Proiectele erau neconstituționale, asta e!
