E permis să folosim politic DNA contra lui Ponta, doar pentru că Șova și tabăra lor sunt dușmanii anticorupției și independenței procuraturii? Cu alte cuvinte, de ce nu ar fi permis să folosești metode dinafara statului de drept contra dușmanilor statului de drept? Sau persoane – mi se pare uimitor că doar presa lui Voiculescu se agită cu procurorul Emilian Eva, când noutatea că doar folosind un procuror corupt am reușit să-l condamnăm pe Voiculescu e totuși de interes public, este una din cele 5 intrebari pe care le pune Alina Mungiu Pippidi in articolul Cinci întrebări despre politica prin DNA.
Pe lângă că asemenea atacuri în afara alegerilor scutesc pe cei care profită de ele să mai convingă pe cineva că au vreun merit (destul că ăia pe care vor să îi dea jos sunt criminali) se pune întrebarea: chiar vrem să avem prim miniștri și președinți înlocuiți nu prin alegeri, ci prin hărțuiri judiciare, crede cineva că asta e calea pentru statul de drept și democrație? În fond, dosarul lui Ponta poate merge la instanță oricum și vom vedea ce va găsi instanța. Dar tare mă tem că, dacă asta e tot ce avem contra lui, nu vor găsi mare lucru, iar noi creăm un precedent care poate fi folosit și mai departe. În cuvintele lui Daniel Morar, intervievat de Adevărul ”… mie mi-a atras cineva atenţia cât eram şef al DNA-ului şi vreau să spun şi eu lucrul acesta mai departe. În acest moment, ca şi în anii anteriori, DNA-ul a început şi s-a bucurat de atâta credibilitate încât orice acţiune a DNA-ului pare dorită, pare corectă, pare justificată ş.a.m.d. Trebuie foarte mare atenţie pentru ca la adăpostul acestei credibilităţi să nu se comită greşeli şi mai ales abuzuri. E un moment în care toată lumea validează ce face DNA-ul, e un lucru la care n-am sperat în urmă cu zece ani, dar acum trebuie să ne gândim la risc. Adică trebuie să facem lucrurile normal. Nu trebuie să mizăm pe această credibilitate pentru că nimic nu durează la nesfârşit” Și ”… când din partea SRI au apărut ameninţări directe la Curtea Constituţională sau ameninţări prin articole de presă, atunci deja s-a depăşit un cadru legal. … Nu, n-au puterea să ameninţe instituţiile statului şi nu trebuie să se mai ajungă aici. La fel cum o declaraţie a unui reprezentant al SRI-ului că urmăreşte dosarul până la soluţionarea definitivă este de neacceptat şi de neînţeles, mai afirma Alina Mungiu Pippidi.
Și așa ajungem la ultimele întrebări : chiar credeți că numai PSD încearcă să influențeze justiția? Cum a ajuns anticorupția noastră să fie bazată așa de mult pe niște servicii despre care știm că nu sunt sub control civil, ci mai degrabă – cazurile Mihai Răzvan Ungureanu sau Victor Ponta, ca să nu mai spun de alții – ele îi selecționează pe oamenii politici care vor ajunge în funcții? Când ai un om ca Daniel Morar, mai bine îl asculți atent. Că la ora asta nu poate spune nimeni că motivul pentru care Elena Udrea a intrat în pușcărie în ianuarie în acest an și nu anul trecut e altul decât că serviciile l-au abandonat pe fostul șef al statului, Traian Băsescu, și au încetat protecția apropiaților acestora. Or, asta înseamnă clar că a existat un control politic, limitat, dar a existat. Exercitat prin servicii, care prin natura muncii lor, nu sunt transparente, isi incheie articolul Alina Mungiu Pippidi.
