Abdennour Bidar publică un articol în Le Monde, pe un ton extrem de amar şi dezamăgit, unde nu ezită să declare următoarele: „De cincisprezece ani am avut suficient timp să verific incapacitatea cvasi-sistematică a mediilor noastre de informare, a clasei noastre politice, şi a majorităţii marilor noştri intelectuali de a înţelege în profunzime chestiunile puse de islam.”
Abdennour Bidar se referă concret la islamologul Tariq Ramadan care de ani de zile, cu o abilitate remarcabilă de altfel, pretinde că militează pentru un islam modern, dar care în esenţă este un fundamentalist apropiat de Fraţii musulmani. In societatea occidentală a imaginii şi a spectacolului nimeni nu are însă timp să intre cu adevărat în miezul unor idei. Si aşa s-a întîmplat cu Tariq Ramadan. Dacă acest om, devenit un veritabil „guru” mediatic, cu un blog consultat de două milioane de persoane, dacă Tariq Ramadan cade deci astăzi de pe piedestal nu este pentru că ar fi fost discreditat la nivel de ideologie. Nu intelectualii umanişti şi liber-cugetători occidentali l-au izolat (pentru moment) pe Tariq Ramadan, ci două femei care l-au acuzat de viol. Ori, despre acest lucru vorbeşte Abdennour Bidar în articolul său: despre faptul că mai toţi intelectualii care se consideră purtători ai valorilor democratice şi ai spiritului critic s-au lăsat păcăliţi de un „prestidigitator” precum Ramadan.
Din articolul publicat de Le Monde: „In mod sistematic, de multă vreme, elitele noastre îşi aleg cu o incredibilă perseverenţă interlocutorii cei mai malefici, şi noi le deschidem microfoanele, ecranele, tribunele, celor mai patentataţi tradiţionalişti ai Consiliului francez al Cultului musulman, sau unor prestidigitatori precum Ramadan, care rîd în hohote de incredibilul cadou pe care o reprezintă naivitatea noastră”.
Abdennour Bidar mai arată că mulţi dintre aceşti aşa-zişi islamologi sau lideri musulmani „moderaţi” se mulţumesc să repete în public ceea ce vor occidentalii să audă: expresii precum „reforma islamului”, „adaptare la modernitate”, „eliberarea tradiţiilor obscurantiste”, şi aşa mai departe. Dar cînd examinezi mai îndeaproape scrierile lor şi actele lor, apare limpede că ei fac jocul celor mai retrograde viziuni ale lumii musulmane – laicitatea şi egalitatea dintre bărbaţi şi femei, (ca să iau doar două exemple) fiind inacceptabile pentru aceşti zeloşi.
Abdennour Bidar avertizează că în Franţa „se dezvoltă un islamism din ce în ce mai decomplexat, care revendică în prezent în sus şi tare supremaţia legilor aşa zis divine faţă de legea democraţiei, care predică intoleranţa şi antisemitismul, care calcă în picioare dreptul la libertate personală şi la egalitate în drepturi, în special pentru femei”.
La tot acest avertisment grav aş mai adăuga, personal, că occidentalii nu sunt doar naivi, ci şi cinici. Iată, de exemplu, această ştire care suscită multe comentarii pe NET. Grupul american Mattel şi-a prezentat luni 13 noiembrie un nou produs, păpuşa Barbie cu voal islamic pe cap. Grupul a avut o sursă de inspiraţie: campioana de scrimă americană Ibtihaj Muhammad care a participat la Jocurile Olimpice din 2016 cu voal islamic.
Fără îndoială, noua păpuşă Barbie se va vinde bine. Ce contează pentru un grup industrial care are drept unic criteriu profitul ceea ce reprezintă voalul islamic în esenţa lui, altfel spus acceptarea unui raport de supunere din partea femeii în faţa unor instanţe ale puterii religioase şi patriarhale.
