Prezumtivi vinovati! Constat că postarea mea a provocat reacţii atât de diverse, dar blocate fie în ideea că nu aveam voie să deschid gura, fiindcă sunt membru de partid şi asta mă transformă automat intr-o persoană odioasă, fără drepturi (bine, accept antipatia pur şi simplu, asta ţine deja de chimie şi nu o combat, dar că trebuie să tac pentru că am o opţiune politică declarată e deja sminteală), fie de ideea că nu ai dreptul/nu prevede legislaţia să pui întrebarea de ce esti oprit. Pe de altă parte, citesc că m-ar fi supărat faptul că am fost oprită. Nu asta m-a deranjat. Mă deranjează peste măsură acest tip de mentalitate cultivată la nivelul autorității: că toți suntem prezumtivi vinovați şi că autoritatea doar trebuie să te dovedească. Că ei au bănuieli şi atunci, la întâmplare, fără nici un indiciu, verifică. Asta nu se întâmplă doar în relaţia cu un poliţist (ca să depăşim această temă, desi am avut sentimentul că doar mie mi se pare că unii abuzează de legitimaţia pe care o au şi în rest toată lumea are doar amintiri plăcute cu asemenea filtre), ci cu multe alte instituţii ale statului, scrie Adriana Săftoiu pe facebook după incidentul cu Poliția de sâmbătă seară relatat de FLUX 24.
MAI AFIRMĂ ADRIANA SĂFTOIU:
Şi, din păcate, învăţăm de mici aceste atitudini. De la şcoală, când sentimentul cultivat nu e că ai nevoie să înveti pentru tine, pentru formarea ta, ci inveţi ca ”autoritatea” să nu te prindă cu lecţia neînvăţată, că vei fi ”notat”, adică ”amendat”. Da, poate nu ţi-ai făcut lecţia într-o zi, dar dacă, şi tu ca fiinţă-copil, ai avut o zi proastă, ai ceva probleme acasă, meriţi o discuţie şi poate găsim prevenţia înainte de sancţiune. Aș putea continua cu exemple, deloc personale, cu autorităţi de control care găsesc ceva în neregulă şi primul demers e să îţi oprească activitatea, inainte de a găsi soluții să remediezi problema, renunţând la satisfacţia de a sancţiona, de a amenda. Statul tot sancţionează! Vi se pare cumva că noi suntem mai buni? Nu, dezvoltăm mentalitatea că ceilalti sunt vinovaţi, dar cel mai rău e când ţi se întâmplă ţie să fii tratat drept ”vinovat”. Doar atunci îţi pui problema că nu e bine aşa! Dar când celălalt semnalizează problema, cei mai mulţi se găsesc să spună: ai tu o vină. Nu filtrul politiei mă deranjează, ci faptul că, fără să dai nici un semn că ai incălcat vreo regulă, eşti oprit şi, cel mult, dacă ai curajul să intrebi cu ce ai greşit ţi se spune sec: ”Filtru”! Cunosc argumentul: cum să ii depistezi pe beţivi, de exemplu? Păi, în locul acela, Şoseaua Nordului, sunt multe cârciumi şi nu foarte ieftine. Că bănui că de acolo ies mulţi atinși de aburi e in regulă, dar de ce nu ar sta echipajul de poliţie la vedere ca să îi determine să ia taxiul? Pentru că asta ar însemna prevenţie. Pe DN1, de când stau echipajele de poliţie la vedere, viteza e cea normală. O măsură dorită şi, sper, permanentă. Nu prin atitudinea asta, de a tot sancţiona, evoluează un om sau, după caz, o țară! Nu să te bucuri că ii arzi e marele progres! Eu nu ridicam o problemă care se limita la un incident personal, ci la o atitudine de stat. Şi, chiar dacă unii au chef să continue cu aberaţii de genul ”acum spui cucoană”, ii pot invita să verifice că am susţinut mereu că cel mai important lucru in relaţia cetățean-stat e să îţi formezi cetăţeanul într-o relaţie de prevenţie, nu de sancţiune! Iar eu nu cred că drepturile individului trebuie suspendate, ca să îşi facă autoritatea treaba. Pentru că altfel, pe temeiul ”toți pun ceva la cale”, ne întoarcem în perioada de dinainte de 89, când îmi amintesc că, mergând la liceu, te opreau ”gărzile patriotice” să te legitimeze. Atunci îmi arătam carnetul de elev, fără să zic ceva, că aşa era regula. Dacă şi acum asta e regula, e bine să fim anuntaţi, să ştim că toţi suntem ”prezumtivi vinovați”.
