In dimineata aceasta, după cursul de drept international de la Universitate, am stat de vorbă cu un american, un prieten american, care lucrează de mai multi ani in România. Si-a cerut scuze pentru declaratia umilitoare, de ieri, a purtatoarei de cuvant de la Departamentul de Stat. Mi-a spus ca, după părerea lui, declaratia respectivă este contrară oricăror uzante diplomatice, si ca tratează România ca pe un teritoiu sub tutelă, jignind sentimentele de demnitate ale românilor, care au luptat si luptă impreună cu soldatii americani pe diverse teatre de razboi, scrie fostul premier Adrian Năstase pe blogul său.
POSTAREA LUI ADRIAN NĂSTASE:
Imi spunea el ca declaratia respectivă – un atac fără precedent la adresa reprezentantilor poporului dintr-un stat considerat partener strategic – este cu atat mai cinică cu cât a fost difuzată in ziua in care legea de aprobare a unei operatiuni de cumpărare de material militar din SUA, in valoare de peste 4 mld de dolari, tocmai fusese promulgată.
El se astepta ca acel comunicat să cuprindă, eventual, un anunt privind eliminarea necesitătii vizelor pentru partenerii strategici – românii – care tocmai consimtiseră să sprijine industria de apărare din SUA cu o sumă considerabilă.
In opinia lui, comunicatul respectiv a fost jignitor nu doar pentru parlamentarii români ci si pentru cetătenii români care i-au votat.
Desigur, in ceea ce priveste modalitătile de aprobare a legilor justitiei, putem avea pareri diferite ( eu, spre exemplu, am sugerat modalitatea „pas cu pas”, in etape deci, la inceput, prin angajarea raspunderii guvernului in fata parlamentului pe teme necontroversate, cum ar fi directivele europene). Putem sa ne punem si diverse intrebări – spre exemplu, cand se va incheia perioada de „neutralitate” a guvernului in aceste chestiuni sau daca este bine ca ministrul justitiei să fie un fel de consultant al unei comisii speciale din parlament. Acestea sunt insa detalii.
Ramâne insă o chestiune de principiu si anume dacă intr-o relatie de parteneriat strategic demnitatea si autoritatea partenerului mai mic pot fi afectate prin astfel de atitudini. Eu credeam ca epoca Nuland s-a incheiat. Se rezolvase si problema jobului fostului ambasador Gitenstei, care a plecat să explice valorile si principiile la Fondul „Proprietatea”. Este posibil sa existe insă si unele reminiscente din partea fostului presedinte al UE, Barroso, care după incheierea mandatelor sale, s-a dus să dea o mână de ajutor, morală, la banca de investitii americane Goldman Sachs, care ne-a ajutat pe toti sa intelegem mai bine cum este cu globalizarea, statul de drept si lupta impotriva coruptiei.
PS For dummies, recomand si lucrarea mea, pe care m-as bucura sa o retipăresc la Humanitas, „Lumea, americanii si noi”.
