Nimic nu este mai putin sigur ca trecutul – ne invată Orwell. Istoria Revolutiei din 1989 este un bun exemplu. Ca si „revolutia – lovitură de stat” din 23 august 1944, de altfel. Cea din 1989 a fost, in opinia mea, rezultatul unui amestec de scenarii, interne si externe, dar si al unor nemultumiri reale ale populatiei, intr-un context geopolitic determinat de intelegerile sovieto-americane si de intâlnirea de la Malta. Sigur, in anii care au urmat, au fost mai evidente, grupurile de revolutionari (cu interesele lor) si unele partide care s-au raportat favorabil sau negativ la Revolutie. Iată, spre exemplu, in statutele succesive ale PSD se mentiona că, alături de social-democratie, Revolutia este un element de inspiratie al partidului. Intre timp, unii au devenit „progresisti”, altii s-au rusinat cu Revolutia (ar fi vrut să ne tragem din Revolutia americană). Altii au crezut că a fost o lovitură de stat, a scris pe blog fostul premier Adrian Năstase.
POSTAREA LUI ADRIAN NĂSTASE:
Astăzi, diversi copii, adolescenti, tineri – care nu erau născuti in 1989 – ne explică ce s-a intâmplat atunci. Pe baza informatiilor distribuite de diverse ONG-uri cu „democracy” in coadă.
Revolutia română nu mai poate fi si nu mai este apărată de cei care au participat la ea. Singurul care o apără, acum, pare a fi Iohannis. La Parlament sau la Timisoara, in Piata Universitătii, el reprezintă acum Revolutia iar jandarmii, sub noua conducere, permit ca Gelu Voican Voiculescu să fie atacat iar agresorul să nu fie retinut. Cei care cunosc istoria interbelică stiu cum s-a trecut de la violenta verbală la violenta fizică.
Aceasta pare a fi „România normală” – o tară in care obiectivul principal al presedintelui său este distrugerea unui partid ales democratic.
PS Tot Orwell ne explică cum se poate ajunge de la revolutie la dictatură!