După ședința de guvern de astăzi a guvernului interimar, dna Țoiu a ieșit imediat cu comunicarea publică, anunțând, cu mândrie, că a fost retras statutul de utilitate publică pentru ADIRI. Așa cum am precizat, ADIRI nu mai funcționa de ani buni, nu lua bani de la buget, nu avea salariați și nici sediu. Unii se vor intreba insă ce s-a intâmplat cu vila anunțată de dl Fritz, președintele USR, obiectivul esențial al reformei. A dispărut? Sau a incurcat USR-ul punctajul de comunicare, confundând ADIRI cu Fundația europeană Titulescu?, afirmă fostul premier Adrian Năstase pe blogul său.
CE MAI SUSȚINE ADRIAN NĂSTASE:
Eu credeam insă că, astăzi, ministra de externe va ieși cu un comunicat devastator, infierând vizita președintelui Trump in China, o țară „ostilă”, pe motiv de lipsă de patriotism. Este clar, insă, ministerul român de externe are alte priorități iar guvernul interimar le ratifică.
Desigur, pentru cei care de-a lungul anilor au participat la activitățile ADIRI, decizia MAE e un motiv de tristețe. Probabil că ei se intreabă ce a câștigat Ministerul, ce a câștigat diplomația românească prin această decizie inutilă și ne-necesară? Reprezintă această decizie o contribuție a ministerului condus de dna Țoiu la promovarea externă a intereselor românești?
In ceea ce privește Fundația Europeană Titulescu, aceasta și-a continuat, in același ritm, activitatea. Ieri, la Casa Titulescu, ambasadorul Nicolae Mareș a lansat un volum minunat despre Nicolae Titulescu iar profesorii Ioan Scurtu și Ion Constantin au adăugat comentarii, inclusiv in ceea ce privește relația România-Polonia din perioada inter-belică – mai ales in condițiile prezenței președintelui Poloniei la București.
Săptămâna viitoare, vom lansa cartea generalului Grumaz, „Drumul spre NATO”.
Ieri, am transmis volumul cu bilanțul FET din perioada 2002-2025 (370 pagini) la guvern, la MAE, la Ministerul justiției si la ambasadele țărilor care au avut membri fondatori la momentul inființării Fundației.
Cred că Churchill spunea cândva, „dacă te oprești la toți câinii care te latră, nu vei mai ajunge la capătul drumului”. Din păcate, uneori e nevoie.
